Nu stiu voi, cei prezenti acolo cum ati simtit, dincolo de emotia care pulsa din toate colturile cafenelei, seara trecuta. Va spun ce am simtit eu si va invit sa va intrebat ce ati simtit voi:
V-am simtit foarte aproape pe toti, deschisi, luminosi ,cu armele jos si gata sa intrati in sufletul meu si sa imi permiteti sa intru si eu la randu-mi, in sufletul vostru. Si nu cu forta de data asta.
Lucrurile s-au aranjat in asa masura incat Povestea merge mai departe a facut din 10 mai 2013 o zi minunata pentru mine, in care am trait o poveste. As putea sa povestesc si eu cea mai frumoasa sau cea mai de impact amintire cu fiecare dintre voi insa n-o voi face acum. Dar la un moment dat voi avea povestea mea, cu fiecare dintre voi.
Oricat de diferite ar fi amintirile oamenilor cu si despre mine, sunt cateva amintiri frumoase, pe care le-am aflat aseara. Oamenii aceia nu m-au uitat si nu au uitat niste momente cheie din viata noastra, impreuna. Unii au cele mai vechi amintiri cu mine, de 27 ani deja, si nu ma uita pe mine si nu uita momentul in care m-au cunoscut - eu nu mi-l amintesc dar cred ca a fost genial. Altii isi aduc aminte de mine ca le-am intrat in viata poate intr-un moment in care nu aveau nevoie de nimeni, dar eu am intrat. Cu picioarele, pentru ca da, doream sa sparg cateva bariere si sa micsorez un zid care mi se parea prea inalt.
Independent de amintirile noastre, emotia pe care mi-ati transmis-o, prin cuvinte, prin gesturi, m-am bucurat foarte tare ca la indeplinirea visului meu, poate nu cel mai mare, poate cel mai reprezentativ, ati fost alaturi de mine.
Poate ca nu intamplator, cei prezenti aseara in sala, se vor regasi intr-o fraza, sau intr-un simplu si poate banal cuvant din aceasta carte. Prima mea carte. Prima noastra poveste
Multumesc,
Daniela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu