Pare ca iar imi zboara gandurile prin niste departari ce nu imi sunt cunoscute si imi vine, uneori, sa ma intorc la oglinda mea. Care nu face altceva decat sa ma priveasca si sa ma puna fata in fata cu mine. Dar in acelasi moment imi trece fulgerator prin fata ochilor gandul ca am inlocuit oglinda. Ca acum totul e real si exista cineva care imi si vorbeste in timp ce ma priveste. Si ma priveste frumos si bland. Si imi vine sa ma iau si sa alerg spre tine, insa astept...astept sa vina maine,cand vei alerga tu inspre mine, fara sa stii de ce o faci. Si sa mi se zbata inima in piept, iar tu sa nu stii ce sa imi faci. Sa ai si tu emotia ta...
Si parca gandurile nu mai zboara si pot sa adorm linistita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu