Curand

        M-am trezit cu aburii unei dimineti racoroase lenevind pe langa mine si ai 

unei cafele bine facute in gand, m-am trezit aici, in momentul acesta, in dimineata 

asta,unica. Dimineata mea. In dreapta mea, aburii se ridica, inainte si inapoi, iar

cafeaua asteapta sa o gust. Sufletul meu, e aici, intre cei 4 pereti ai corpului meu. 

Printre crapaturile  gardului vechi de 27 ani, mai intra putin din asprimea lumii din

 afara. Dar nu, nu ma deranjeaza. 
       Usor, usor, in timp ce mainile scriu, scriu fara sa ma intrebe, ma desprind de 

momentul de fata si gandul ma duce departe...as vrea cumva sa ma pot imparti in sute 

de bucati si sa las una langa fiecare om important din viata mea. Imi dau seama ca

fizic asta nu va fi posibil niciodata, singurul lucru pe care I'll pot face, este sa 

incerc sa le transmit siguranta ca sunt cu ei, ca printre crapaturile gardului nu 

intra doar asprimea lumii din afara, ci si iasa grija si afectiunea mea, pentru ei.

      Imi dau seama ca am ochii semi-deschisi si scriu in somn aproape, scriu ce am 

visat, inspre dimineata, in ultimul somn...cafeaua nu-i, dar o sa fie..

Curand!