Exista momente in care ne izbim de noi si nu stim ce ne-a lovit, cand de fapt ne-am lovit singuri. Ne intoarcem undeva, in niste ani trecuti (si stim ca nu mai avem nicio sansa sa ne intoarcem, dar ne prefacem ca nu stim) si ne dam seama ca inca ne-a ramas ceva din comportamentul nostru de atunci. Daca nu ne-am desprins complet ar trebui sa ne punem fata in fata cu noi si sa ne confruntam cu propriile ganduri. Si ar mai trebui sa stim ce ne dorim cu adevarat si unde ne dorim sa fim: aici sau acolo? Daca acolo, exista o problema.
Ne dam seama dupa ceva vreme ca preluam niste comportamente pe care le-am urat la noi si de care am crezut ca scapam daca le ignoram sau nu ne facem ca ne sunt straine. Pana la urma ne scap acteva lucruri si nu detinem controlul absolut asupra noastra. Dar ne amintim ca facem ceva diferit fata de ce faceam atunci: constientizam! Si ne gandim la ceva sanatos ce trebuie sa facem si anume, sa ne desprindem...
Despre desprindere este vorba...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu