Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca mi-am lipit palma de geamul murdar al tramvaiului si-am zis soptit: te iubesc-nu cred ca m-ai auzit, sigur nu m-ai auzit -...si m-am uitat inapoi cum ma misc in scartaieturile rotilor mari si grele de fier, pe sinele ruginite - si tu ramai acolo, cu ochii umezi, privindu-ma.
Asta s-a intamplat acum o suta de ani parca, in visul meu despre tine. M-am trezit "acasa", intr-o casa straina in care ma simt singura acum. O casa primitoare, pe de alta parte. Eu inca te astept.
Visez in somn...Nici macar in somn nu te mai pot uita.
2 comentarii:
treci peste...
Nu vreau sa trec peste...
Trimiteți un comentariu