A fost o zi blanda. Calma, calda, frumoasa. De dimineata inca. M-am trezit bine, m-am trezit cu amintirea ta, care mi-a strapuns intreg trupul, prin somn, ca un curent electric. M-a "trezit", la realitate. Si-am zambit. Am deschis fereastra si am tras in piept un aer rece, mult prea rece pentru un copil, dimineata....nu m-am inecat. E prima data cand nu ma inec cu aer proaspat. Si-am zambit soarelui, si mi-am zambit mie. E prima dimineata in care nu ma trezeste ceasul. e prima dimineata in care ma trezesc pentru ca-s satula de somn si e prima dimineata in care nu zic: "urasc diminetile in care ma trezesc involuntar". Pentru ca nu a fost cazul. Mi-am spalat fatza, cu sapun cu vanilie si iaurt, m-am sters usor cu un prosop galben cu verde primit de la mama si a fost bine, Somnul a disparut. In alte zile eram somnoroasa si irascibila mult timp. poate chiar trei zile irascibila pentru ziua in cauza. Astazi a fost altfel. A fost altfel. Nu ma intreba de ce. M-am trezit goala de ganduri, m-am trezit nechinuita de ceva anume. A fost o zi linistita. Incep eu sa fiu linistita. Ceva imi spune ca va fi bine. Ca n-o sa mai am griji. Ca o sa fim mereu impreuna. Ca nimic nu ne va desparti. Ca va fi la fel de frumos ca si pana acum. Ca o sa putem povesti, ca o sa putem sa ne privim in ochi si eu sa-ti spun ca ai cei mai frumosi ochi din lume iar tu o sa te rusinezi si-o sa-i ascunzi, ca ai cel mai curat si nemapomenit suflet dintre toate sufletele care exista pe pamant...
Cum sa fie altfel, Daniela, cand iti imparti viata cu tine?
Va fi bine...nemaivazut de bine!
Si intre multe alte lucruri, simt nevoia sa-ti spun ca Te Iubesc. Si-o fac cu toata fiinta mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu