vineri, 30 ianuarie 2009

Dimineata de dupa...

E vineri. Vineri dimineata. Dimineata e cand ma trezesc eu. E ziua mea libera. Prima de saptamana asta. Pot spune ca a fost o saptamana ...nici grea, dar nici usoara. A fost o saptamana interesanta, o saptamana vulnerabila ca sa zic asa, o saptamana plina din care am invatat cate ceva. Am inteles prea tarziu ce vor oamenii d efapt sa-mi comunice si m-am simtit intr-un fel pe care nu vreau sa-l pronunt. Poate m-am simtit la un moment dat abandonata si "nebagata in seama" sau geloasa, egoista si invidioasa, dar te-ai gasit tu sa imi spui ca de fapt nu e asa...ca de fapt esti tu langa mine si de altceva nu am nevoie. Luni ma simteam tulburata tocmai din cauza ca nu aveam motive sa fiu tulburata, marti...marti m-am simtit ca si cand as fi fost unica persoana in viata de pe pamant, miercuri am avut incredere in mine si-n fortele mele pentru ca altii au avut incredere in mine si in fortele mele, joi am fost rea si acida si taioasa si-am ranit probabil. Si azi e vineri. O zi libera in care o sa ies, si-o sa ma plimb pe jos, pentru ca eu vad soare chiar si acolo unde nu e.
O sa fumez, si-o sa beau cafea - daca gasesc - si-o sa ies in strada si-o sa strig cat pot de tare tot ce-mi doresc sa afle lumea, AZI...

E dimineata pe cinste de care iti vorbeam aseara!?!

2 comentarii:

teofil zevedeanu spunea...

Trebuie sa sti ceva important !
Oricine ai fi,
orice ai fi făcut,
cel mai minunat lucru care se poate spune in dreptul tău este adevărul că eşti OM.
Eşti un diamant căzut din coroana unui Rege (adică Dumnezeu)
poate în praf...,
poate în noroi...,
poate în adâncul unei mări...,
dar
eşti UN DIAMANT !
Şi încă ceva...,
eşti un diamant căutat
şi dorit înapoi
în locul în care ţi-a fost destinat!

Iuly spunea...

Intradevar, pana la urma fiecare isi gaseste locul lui, trebuie doar sa stie cum sa fie fericit...cred ca pana la urma si asta se invata...