Traim intr-o lume morbida, invaluiti de tacere, ura si durere. Traim sau pur si simplu simulam o viata care nu ne apartine, ne inecam in lacrimi insa nu ne impotrivim in nici un fel destinului nostru.Ne multumim cu mizeriile care ni se ofera si platimi cu mintea si sufletul un pret mult prea mare, suntem atat de slabi incat nu ne luptam pentru dorintele noaste, ne sacrificam prea mult cand nu este necesar, ne penibilizam in fata oricui ne iese in cale...sau pur si simplu suntem obositi si nu mai avem forta nici macar sa respiram.Ne sufacam cu aer proaspat, ne compromitem ca niste dobitoci, devenim imorali si ilogici, invinovatim pe altii pentru toate neajunsurile noastre cand, de fapt, NOI suntem unicii responsabili, trecem pasivi pe langa fericire sau din inconstienta o lovim cu piciorul, iar apoi suntem atat de indrazneti si de nedemni incat ne scoatem ghearele si scormonim si in pamant pentru a o recupera.Platim cu sudori si lacrimi pentru toate nedreptatile fata de noi insine si ajungem la limitele rabdarii si urlam ca niste salbatici si cersim un strop de fericire...
Suntem pedepsiti prea aspru pentru pacatele comise, suntem renegati, societatea ne izoleaza si ne arunca in ghearele pustietatii, suntem disperati si ne consideram prea "prosti" si inferiori lumii, imaginatia noastra tinteste prea sus si ne trezim dupa un timp cu ganduri murdare si negre...
Insa suntem atat de insetati dupa viata si nu suntem suficient de puternici pentru a ne stopa suferinta si continuam sa ne taram la picioarele unei lumi imperfecte...
Cine ne poate salva???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu