Am ucis...inca ucid si sunt condamnata. Insa nimeni nu stie ca si sufletul meu e mort. Stii tu ca fara suflet eu nu mai am nici un sens?
Cand vei invata sa asculti glasul picaturilor de ploaie, cand vei invata ca oamenii sunt candele pentru cei ce traiesc in intuneric, cand vei invata ca Omul inseamna Lumina, cand vezi invata ca fara iubire nu esti intreg...vei stii ca te-am iubit candva...
Cand ti-am daruit cuvinte...sentimente, prietenie, m-ai alungat si mi-ai declarat razboi. Ne-am masurat puterile si ai invins.
Candva glasul si chipul tau erau alinarea sufletului meu.
Erai Universul in care doream sa exist, sa iubesc si sa visez in continuare. Erai coltul care-mi lipsea din intreg!
De ce ai ucis cuvintele???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu