De vorba cu mine

Ti-am spus intr-o seara:

"Sunt oameni care ne iubesc pentru ca ne iubim, insa ei habar nu au de ce ne iubesc!"

"Sunt oameni care ne urasc pentru ca ne iubim si-o stiu prea bine!"

"Sunt oameni care ne vad iubindu-ne si si-ar dori sa fie ca noi!"

"Sunt oameni care ne lauda iubirea, dar de fapt habar nu au ce lauda!"

"Sunt oameni care..."

Luasem in ultimul timp cateva hotarari, respectiv mai mult era o promisiune, poate in primul rand pentru mine...dar n-am zis "promit" ci "incerc". De promisiuni s-au saturat toti. In special eu. De cate ori mi s-a promis...:promit ca la 20:00 sunt la tine", "promit ca n-o sa te las singura de ziua ta", "promit ca si peste 10 ani ne vom intalni", "promit ca incerc", "promit ca nu o sa ma intristez", "promit ca..."
De promisiuni cred ca ne-am saturat toti.
Sa nu credeti ca ceea ce scriu sau ma rog ceea ce fac eu acum este o revolta sa o nemultumire. E pur si simplu un punct de vedere.
Si daca la inceput ziceam ca am luat cateva hotarari, pana la urma hotararile mele sunt doar neinsemnate incercari de a demonstra ca pot sau ca nu pot, de a avea incredere in fortele mele, in puterea mea de a-mi tine o promisiune sau mai mult, de a-mi respecta cuvantul dat. Repet, eu n-am zis niciodata "promit", "promit ca o sa ma las de fumat" ci am zis "o sa incerc sa ma las de fumat". Si incerc in continuare...
cu mici scapari. Simt nevoia sa fumez o tigara in momentul in care simt nevoia sa ma intorc pentru 5 minute inapoi, la viata mea de dinainte, nu sa o traiesc din nou, nu...ce a fost de trait atunci s-a trait. Acum avem altceva de trait, altceva de facut, altceva...
Vreau doar sa ma intorc, o data pe saptamana si sa urmaresc acea viata, acele clipe si sa pun in balanta... ce mi-a adus bun, ce mi-a adus rau...ce mi-a adus in general, fie bun, fie rau. E o mare oportunitate faptul ca ti s-a dat sansa, ca om, sa traiesti in doua lumi, sa ai doua lumi, sa poti sa ai doua randuri de vise in doua lumi total distincte,care nu au nici un punct comun, care nu s-a vazut niciodata, care probabil n-or sa se cunoasca niciodata. N-o sa-i povestesti niciodata uneia (dintre lumi) ce faci in cealalta. Cum te comporti in cealalta. Ce vise ai. Ce vise iti poti implini. Ce tine de ea si ce nu tine de ea.

De vorba cu mine imi place sa stau cel mai mult. Este azi, 19 ianuarie 2009, se apropie o sesiune la Master, pe langa mai am si alte vise de implinit sau cel putin sa sper la implinirea lor. Este azi, 19 ianuarie 2009, si privesc pe fereastra, printre crengile copacului din curtea din spate a casei tale, cateva fire de soare. Am deschis geamul, un aer rece mi-a chinuit narile. E iarna totusi. E o iarna reala. Iarna cu zapada mai exista numai in povesti si in poezii. Incerc sa-mi amintesc ce minciuni am zis in ultimul timp. Imi place sa am pierderi de memorie cand e vorba de minciuni...Imi amintesc ca in clasa a doua am mintit-o pe mama ca nu am teme pentru la scoala. "Minciuna are picioare scurte"
Imi amintesc ca in clasa intai eram indragostita de un baiat si ca i-am scris o scisoare de dragoste in care ii spuneam ca il iubesc, am improvizat un plic dintr-o coala A4, l-am lipit cu lipici si l-am pus la uscat si presat, sub un bibelou in camera parintilor. Si-am uitat de iubire acolo. Scrisoarea mea de dragoste n-a mai ajuns...
Ce stim noi despre ibire?
Imi amintesc ca tot in clasa intai era un baiat care imi aduce flori. Trandafiri. Ii fura, din gardul din curtea bisericii. Pentru mine.
Am invatat acum, dupa multi ani, ca ne nastem din dragoste, traim cu si din dragoste si suntem sortiti sa iubim. Sa iubim. Atat. Sa iubim si in felul nostru. Deloc sau de tot!:)

Si da, as fi ipocrita sa spun ca nu-mi doresc ... ce sa-mi doresc?
Pentru prima data dupa multi ani, si dupa multe nopti cu vise inuman de realizat, ceea ce imi doresc acum, exista. Dar nu stiu daca am putere sa lupt, sa ma lupt. Nu stiu daca vreau sa lupt. Sa ma lupt.

Stiu doar ca-mi doresc ceva cu adevarat. Ceva ce exista. Ceva ce pot atinge. Ceva ce presupune CONCURENTA. Ce cuvant urat si dur.

O sa ma ajuti sa trecem peste?

De vorba cu mine imi place sa stau cel mai mult. Sunt singura care ma ascult, sunt singura care inteleg trecerile brusce de la una la alta, de la o iubire de la 7 ani, la una de la 22 de ani de exemplu. E prima data cand imi amintesc pe ziua de azi...ca te astept...sa-ti spun ca ai cei mai frumosi ochi din lume!
Trebuie sa apari...

Pana atunci...ma las usor pe scaunul cu roti...si ascult...

The Cranberries - Dreams...