Exista la un moment dat un om pamantean, intr-o viata ca aceasta, pe care o traim acum, un pamant pe nepamant. Exista la un moment dat o lume in care m-am nascut, una in care am crescut si acum incerc s-o inventez pe a treia.
Stiu ca o sa reusesc. Daca nu cumva am reusit.
Nu pot sa plec acum. Simt ca n-am terminat tot ce mi-am propus sa termin, sau sa fac...ceea ce am vrut sa-mi arat mie mai intai, apoi tie i lui si ei, si lor...
Nu ti-am spus inca cat de mult eu TE IUBESC pentru ca mi-a fost teama ca nu suna bine vocea mea, ca poate n-o sa ma crezi, ca poate n-o sa simti asta...n-o sa-mi simti iubirea. Iubirea...sau ce e... caci e iubire nu?
Nu pot sa plec acum, nu pot sa accept sa se termine ceva ce abia a inceput sau care nici macar nu a inceput inca...
Nu pot...
Nu pot sa-mi inchei existenta pe acest pamant nepamant acum cand abia m-am nascut...
Cand o sa fie "vremea" o sa plec singura...cu demnitate...
Momentan..."nu-i vremea"...
Simt eu ca nu-i vremea...
4 comentarii:
Tu nu vei pleca niciodata, pentru ca tu nu sti sa pierzi...ai face orice, ai lupta oricat pentru a castiga iubirea pe care o vrei si de care ai atata nevoie...
La un moment dat inveti si cum se pierde...Poate ca eu nu stiu cum, poate ca as lupta oricum si oricat si in orice conditii...
Poate o sa fie cineva langa mine care stie cum se pierde si ma va invata ... Nu?
Nimeni nu stie cum sa piarda...poate doar sa se resemneze...de fiecare data altfel...
Refuz sa ma resemnez...n-o sa ma resemnez niciodata!
Trimiteți un comentariu