luni, 26 ianuarie 2009

Dimineti...

Sunt fel si fel de dimineti. Unele bune, altele mai putin bune...dar sunt dimineti. Intr-unele ma trezesc bine, apta, toata, zambitoare, cu chef si pofta de ceva, de orice. Sunt dimineti in care, daca eu ma trezesc trebuie sa se trezeasca toata lumea. Sunt dimineti bune, diminetile in care imi zambesti si-mi spui ca vitata ta era sens (Daniela) doar pentru ca sunt eu in ea...Nu vreau sa guvernez nici macar viata mea, darmite vietile altora. E bine...e bine pana la un punct...ma simt linistita, luminata, cu sufletul asa si asa, nu incarcat, sau nu incarcat cu rau si ganduri, ma simt cu un suflet normal, cu un suflet de om matur care stie sa ia decizii, care se trateaza, sau s-a tratat astazi cu seriozitate, care a lasat joaca si gluma si a trait pentru el, pentru binele lui, pentru viitor. A fost o zi - ASTAZI - in care m-am gandit la viitor. La viitorul meu, la ce mi-as dori de acum inainte in viata , in relatiile cu altii, in relatiile cu mine, in job, in scoala, in tot...
Nu demult am aflat ce e mai bun si mai important pentru mine, am aflat ca alinarea sufletului este provizorie, trecatoare si ca tot ce iti va ramane dupa aceasta indelunga "experienta" va fi iubirea. Iubirea de/pentru oameni, iubirea de/pentru sine. Ceea ce vreau eu sa spun e ca a fost o adevarata incantare sa ma trezesc cu ochii limpezi intr-o zi de toamna de ianuarie intr-un anotimp decalat si nebun parca. A fost incantarea sufletului meu sa vad soarele acolo unde nu e, sa-l vad in mine si sa-mi salte inima de fericire. M-am trezit cum nu m-am mai trezit de ceva vreme - cu drag. M-am trezit la 5:45 si-am zis: Buna dimineata, Daniela, o sa ai o zi pe masura asteptarilor tale! O sa ai o zi asa cum te-ai asteptat sa ai, o sa ai ziua la care ai visat toata noaptea...
Despre asteptari prefer sa nu vorbesc acum, nu pentru ca ar fi distructiv sau constructiv sau altfel decat mi-am imaginat eu...am ajuns la concluzia, dupa indelungi luptre cu subconstientul meu, ca e uman si e inuman de uman sa ai asteptari.
Despre dimineti, in general, imi place sa vorbesc seara...
Ma apasa asa o liniste...vreau s-o simti. Linistea mea va fi alinarea sufletului tau, zambetul tau va fi alinarea sufletului meu.

Am nevoie de tine in diminetile mele morocanoase in care ma trezesc zambind vazand soare acolo unde nu e. Vreau sa-mi continui visele.Scurte, lungi, despre sau cu tine, oricum. Vreau sa-mi continui visele. Ce pot sa-(ti) spun mai mult de atat?

6 comentarii:

Unknown spunea...

...imi amintesc cu placere de diminetile alea, si sper ca maine sa fie una din ele. CRED ca va fi... pentru ca azi am facut ceva frumos, ma simt linistita si implinita si nimic din vis nu-mi poate strica dimineata!!! am invatat din greseli, mi s-a luat valul de pe ochi si sufletul meu imi multumeste pentru asta, e linistit... si imi promite ca ma va rasplati cu o dimineata pe masura! Ms Dani pentru postul asta! :)

Anonim spunea...

Eu incep sa le am p[e toate la fel.
Roxana, ar fi fain daca as putea s aaccesez si eu profilul tau...

Iuli spunea...

La fel ...adica cum?

Daniela spunea...

La fel ca cea de care vorbeam aici, cea de ieri, cea de azi...cea de poimaine...

Unknown spunea...

revin azi... a trecut dimineata in cauza... a fost totul foarte ok dar totusi nu atat de promitatoare cum se anunta aseara... stii, o prietena foarte buna imi spunea azi, nu fii trista: s-a umplut paharul... si dureaza putin pana se va goli din nou, atunci te vei simti bine :)vreau sa cred ca asa va fi, si astept clipa aceea cu tarie. sunt cu moralul la pamant zilele astea... dupa cum se poate vedea :( ma bucur pentru tine Dani, chiar sa sper sa fie asa tot timpul, a never ending story :) Dani... ma ai mai aproape decat crezi :P, deci nu stiu de ce ma intrebi de profil :P

Anonim spunea...

De acum inainte toate diminetile vor vi asa. Va fi bine, Roxana, mai ales...
Stai aproape atunci...