"Se spune că dacă faci ceea ce îți
place, aproape că nu trebuie să muncești deloc. Azi vreau
să te rog să îți amintești asta."
Ma invart in jurul muncii si cred ca lucrurile care mi se intampla le merit pentru ca am muncit si atat. Ma bucur foarte tare ca m-ai facut, azi, sa constientizez ca valoarea pe care o aduc, nu o aduc neaparat prin munca si efortul meu, ci mai mult prin faptul ca pot visa si pot implini ceea ce visez.
Ma duce gandul la vechile mele povesti si imi dau seama ca ele ma duc mai departe, ca nu imi imaginez cum mi-ar fi zilele daca de maine, n-as mai trai astfel. M-am simtit ciudat o vreme si ma gandeam chiar sa renunt. Sa renunt la poveste, sa renunt la calatorie si sa renunt la misiune. Sa abandonez. Sa ma abandonez si sa o iau de la capat, diferit. Apoi mi-am dat seama ca misiunile, daca sunt reale, nu le pot abandona, ca povestile ma tin in viata, si, daca le inlatur, o sa pierd o parte din viata, din emotie si din mine.
De aceea, exista povesti despre care nu ma mai satur sa vorbesc. Nu dau semne ca voi obosi vreodata. Si nu dau semne ca-mi pasa daca pe cineva il plictisesc povestile mele. Exista povestile mele, minunatele mele povesti in care oamenii imi arata ceea ce eu nu vad; povestile mele in care oamenii ma iarta pentru momentele in care imi revars rautatea si egoismul; povestile in care oamenii sunt alaturi de mine chiar si atunci cand gresesc; povestile in care oamenii imi vad esenta si valoarea chiar si atunci cand eu n-o vad. In general duc mai departe povestile in care ma simt implinita, multumita si fericita. Mai duc povestile in care oamenii ma invata sa ma bucur de ceea ce fac, de ceea ce realizez si mai ales povestile in care aceeasi oameni ma invata sa ma detasez de rezultat si sa vad adevaratele motive pentru care sunt eu aici si acum!
Ii voi iubi pe oamenii care imi vor arata ca, de fapt povestile pe care le duc mai departe si le traiesc sunt realitatile in care ma invart zi de zi.
Dincolo de orice poveste pe care mi-o tin aproape, imi dau seama ca ma aflu intr-osingura poveste de care ma simt atasata, aceeasi poveste in care nu facem altceva decat sa creeam alte povesti pe care, de maine sa le traim, pe nerasuflate. Imi dau seama ca viata fara basm, nu ma intereseaza, chiar deloc. Astfel ca, fiecare zi e unica si nemaivazuta, fiecare zi e inca o poveste in marea mea poveste. Ceea ce ma va duce exact acolo unde vreau sa ajung. N-am nicio indoiala!
Multumesc pentru incredere (mai ales pentru increderea pe care ma faci sa o am eu, in mine) si pentru povestea de azi! Este geniala din simplul motiv ca nu sta pe loc, ca merge mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu