Oamenii nu vor sti niciodata daca ii resping cei din jurul lor sau se resping singuri. Mai mult, nu vor sti care este momentul in care trebuie sa se retraga si sa isi vada de drumul lor. Singurul lucru pe care stiu sa il faca si la care recurg, de fiecare data, este sa isi puna atentia pe alte lucruri si se afunda in actiuni si in obiective sau dorinte sau vise, care sa le tina mintea ocupata mai mereu. Si uita sa fie ei insisi, isi uita esenta. Insa vine vremea cand nu vor mai putea fugi de gandurile lor, de ei, de ceea ce se intampla cu adevarat, de realitatea lor. Prea tarziu realizeaza ca se indeparteaza singuri de ei, abia apoi de ceilalti, prin simplul fapt ca se resping si nu se accepta, inconstient. Si incep sa se pedepseasca. Singuri. Desi nimeni nu le cere sa se pedepseasca.
Si ma duce gandul acum la definitia nebuniei: facem aceleasi lucruri si asteptam rezultate diferite.
Si ma opresc aici, azi. Pana la urma avem cu totii "privilegiul" de a alege cum dorim sa procedam cu viata noastra.Pana cand obosim si renuntam: la noi, la oameni, la vise, la promisiuni. La iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu