Ti se intampla deseori sa iti fie dor de oameni tocmai in momentele in care iti sunt alaturi; si ti se intampla sa te deconectezi de momentul "de acum" si "de aici" si sa te chinui si sa te invarti, de unul singur intr-un imens dor de voi. Uiti ca esti acolo, acum, si te gandesti in continuare la omul drag al sufletului,om care sta chiar in fata ta , te gandesti la el, cel care in cateva clipe nu va mai fi cu tine si te gandesti ca va veni momentul in care se va intoarce si vei face la fel: te vei gandi la momentul in care va pleca, din nou, chiar daca mereu se va intoarce, in mintea ta sunt doar plecarile lui si despartirile de el. Si stii, stii ca nu te va lasa singur niciodata (ca mereu la tine se va intoarce) si mai stii ca pe langa faptul ca s-a atasat de tine, te si iubeste neconditionat, fara limita si niciodata nu te va parasi. Pentru ca atunci cand iubesti pe cineva, nu parasesti. Stii toate aceste lucruri pentru ca le faci si tu, la randul tau, insa ai gandurile tale care te nelinistesc si te agita ca pe un copil, purtandu-te prin alte zone si dimensiuni fata de cele pamantesti in care erai obisnuit sa traiesti. In acele zone in care ti-a promis ca nu veti ajunge niciodata si ca trebuie sa ai incredere in tine si in el. Si ai incredere in tine si in el, dar te bantuie o teama de parasire si de singuratate incat, inca uiti ca exista clipa de fata pe care el o imparte cu tine si tu, tu o imparti tot cu tine. Si in singurul moment de luciditate pe care il ai de cand esti cu el. te ridici in picioare si-i spui din inima: "Iarta-ma, iarta-ma ca nu reusesc sa ma bucur de momentele noastre, iarta-ma ca nu reusesc sa ma deconectez de pierderi, de ganduri, de temeri, de presupuneri si iarta-ma ca nu sunt suficient de matur incat sa inteleg ca daca sunt parte din tine, si esti parte din mine si ne-am intalnit in marile noastre cautari catre sine, exista un singur cuvant care ne tine impreuna - pentru totdeauna: iubirea."
Si apoi deschizi ochii si vrei sa renunti la vis si la dor si incepi sa il vezi ca pe prezentul tau, insa tocmai atunci auzi dintr-o departare ce pare aproape de tine, chiar in dreapta ta, o voce care zice: "Nota, va rog!" Si iti dai seama ca e vremea din nou sa te agati de dor, chiar in momentul in care te pregateai sa traiesti clipa! Mereu vom face aceeasi greseala, mereu ne vom decide sa ne bucuram de cel de langa noi prea tarziu.
Este o poveste care mi se intampla si mie, si tie si lor! Tuturor. Le constientizam dupa ce platim nota, dupa ce ne instalam confortabil in varful patului si incepem sa ne scriem povestea. Si aceasta poveste va merge mai departe, inevitabil. Traim totusi cu speranta ca "aici" si "acum" vor exista in permanenta pentru noi. Si s-ar putea sa avem dreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu