sâmbătă, 5 octombrie 2013

Despre uitare

    In ultimele doua saptamani, imi trece a treia oara prin minte ca "oamenii vor uita ce le-ai zis sau ce le-ai facut, insa niciodata nu vor uita cum i-ai facut sa se simta." Pana la urma cred totusi ca oamenii vor putea uita si cum i-ai facut sa se simta, daca au suficient de mult curaj si coloana vertebrala sa se retraga din joc, din cadru, din scena, din viata altora,  in momentul in care simt ca nu-si mai gasesc locul acolo. Sau cred ca nu mai sunt doriti. Sau se simt alungati.  Oamenii ar trebui sa fie capabili sa se desprinda de suferinta, insa momentan sunt capabili doar sa se agate de ea.  Exista o vreme pentru toate si intr-un final, oamenii vor uita si cum i-ai facut sa se simta. N-am nici cea mai mica indoiala ca nu vor uita. Au mai uitat si altadata.Vremea aceasta se numeste departe si se va intampla tarziu, dupa niste ani in care nu am facut altceva decat sa imbatranim mintindu-ne ca poate, poate exista cineva pe lume care sa ne iubeasca mai mult decat ne iubim noi, pe noi insine.
    Dintr-una din categoriile acestea facem cu totii parte. Dar ce facem cand ne regasim in toate? Cred ca ne vom ruga Cuiva sa ne ajute sa uitam...si-o sa uitam! Si n-o sa ne ajute nimeni, ne vom ajuta singuri si atunci vom sti ca avem exact ceea ce meritam. Din pacate nu stiu cand se va intampla asta, dar sigur se va intampla in aceasta viata, pe aceasta lume. A noastra:)

Niciun comentariu: