Despre un alt fel de iubire

    Poate ca e vremea sa recunoastem ca ne primim greu unii pe altii si ne impartim mai greu vietile, unii cu altii. Dar cand o facem, ne daruim fara sa ne gandim la nimic. Mereu filtram oamenii pe care ni-i dorim in preajma noastra. Mereu le gasim defecte inexistente pentru a-i tine departe, crezand ca astfel ne vom proteja de rautatea lumii, rautatea lumii din afara. Nu ne-am gandit niciodata cum sa ne protejam de rautatea noastra. Si primim oamenii, dupa o vreme, dupa un an poate, si incepem sa-i iubim ca nebunii si sa le si aratam ca-i iubim. Si-i iubim in fiecare zi tot mai mult si ne bucuram cand ii vedem. Si-i imbratisam deseori cu privirea si ne dorim sa ramanem asa, imbratisati, pentru totdeauna. Si ne dorim ca ei sa simta imbratisarile noastre pentru ca nu ne ajuta cuvintele sa le spunem nimic. Pentru ca in preajma lor, cuvintele noastre nu au valoare. Si in fiecare zi ne trezim impliniti si fericiti ca exista oameni pe care ii iubim si care ne iubesc, acei oameni in preajma carora simtim ca ne desprindem talpile de pe pamant si ca traim intr-o alta emisfera. Iubim oamenii mai presus de orice pentru ca ne e teama de singuratate, pentru ca ne e teama sa tinem pentru noi insine toata iubirea de care suntem capabili. Si ii iubim azi, de un an sau doi sau trei...sau de o viata.
    Ne vom dori sa nu dispara iubirea niciodata. Si daca ne dorim din toata fiinta, iubirea va ramane. Oamenii vor ramane langa noi. Tot ce trebuie sa facem este sa fim naturali, iar oamenii vor fi la fel cu noi.
    Voi iubi mereu oamenii si le voi arata asta in fiecare clipa in care le voi fi alaturi si le voi spune ca-i iubesc, le voi desena iubirea mea pentru ei, le voi scrie in cuvinte iubirea, le-o voi arata din priviri si-i voi include in visele mele, in visurile mele, in ambitiile mele si in viata mea. Iar la final voi recunoaste ca ei, la fel ca si mine, "creeaza dependenta".

Le multumesc oamenilor ca fac parte din viata mea, ca ma inspira, ca ma iubesc, ca ma protejeaza, ca ma apara, ca ma aduc cu picioarele pe pamant, ca-mi arata cand sunt egoista si rea, si mai presus de toate le multumesc oamenilor ca impart  bucuria lor de a trai, si cu mine.