Cam asa suna despartirea de lumea pe care am trait-o pana mai azi: Nimic, si dintr-un nimic mai mic, un nimic mai mare..."
Puteam sa fiu orice mi-as fi dorit eu in viata asta, insa am facut imprudenta de a ma imparti cu altii. Puteam sa traiesc singura s sa-mi dau seama ca viata a trecut pe langa mine. Sau puteam sa nu-mi dau seama. Puteam sa-mi arnjez gandurile si lucrurile in acelasi fel ca pana nu de mult. Mi-am promis ca n-am sa ma schimb niciodata, pentru nimeni. M-am masurat pe mine cu proprile-mi puteri, si-am fost invinsa. Paltesc acum pentru ingnoranta pe care am avut-o fata de mine, fata de sufletul meu, fata de promisiunile mele. Am reusit sa-mi duc la bun sfarsit catev planuri si dorinte: am vazt lumea pe care am vrut s-o vad, am vazut cele mai frumoase orase, cele mai minunate locuri din lumea asta - alta lume decat cea in care mi-am imaginat ca voi trai pentru totdeauna -
Puteam sa fac tot ce-mi doream, dar nu singura. insingurarea nu duce tocmai la o viata luminata si stiuasta insa nu mi s-a dat o alta alternativa. Sa mai construiesc ceva singura, am obosit.
Inca n-am luat hotarari drastice, probabil nici n-o sa iau. Voi fi mereu pregatita sa tin piept celor care vor incerca sa ma raneasca si sa le spun de pe acum sa nu indrazneasca.
Increderea o am inca, insa in mine. Am avut-o dintotdeauna. Despre credinta am vorbit mult si inca mai vorbesc. Credinta m-m ajutat sa merg mai departe, chiar si tarandu-ma. La un moment dat, din genunchi...in picioare si am zambit -stramb sau cum am putut eu mai bine. Am zambit. Zambetul meu adesea a adus liniste in viata altora. Mai putin in a mea. Nelinistea o am, am avut-o mereu. Nu stiu din ce cauza. Am avut tot ce mi-am dorit mereu, insa niciodata n0a fost suficient. Ceva lipsea...intotdeauna va lipsi ceva. Cuvintele m-au ajutat sa-mi construeisc paradisul in care traiesc acum -si cand ma gandesc ca un singur cuvant ar fi putut schimba radical cursul firesc al existentei mele pe acest pamant.
Cat despre dragoste, multumire si impacare...nu stiu ce sa povestesc.
Voi fi mereu intre doua clipe cand va fi nevoie de un suflet...azi ma rog sa-mi creasca aripi, maine...exista un maine pentru noi? Pentru noi toti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu