joi, 22 octombrie 2009

Povestea de pe noptiera

Avea mainile firave. Si mici. Degetele subtiri si putin strambe. Unghiile abia i se vedeau, dar cele care i se vedea erau curate. Si ea era curata. Tot timpul a fost curata. Si parul il are curat, desi mai tot timpul il tine strans -ii e frica sa-l arate. Ochii ii are mici, caprui si adanci - niciodata n-o sa poti citi in ei gandurile sale. E mai tot timpul palida, dar zambeste mereu, indiferent daca fizic innebuneste de durere. Tot timpul s-a preocupat sa arate impecabil. Niciodata nu a purtat o pereche de sosete de doua ori. Si mereu albe. Pantofii ii erau curati tot timpul. Mereu ii ingrijea. Si avea multi. Camasile si le calca, la dunga si avea grija sa-i vina bine. Se dichisea in oglinda dimineata. Ii place sa poarte camasi. Ii place ei. Cu blugi. Ii plac blugii la nebunie. Tricourile albe ii sunt albe. Le ingrijeste. Nu poarta un tricou de doua ori.

***

Vorbea intruna. La un moment dat as fi putut spune ca are halucinatii. Din cauza febrei. Dar nu. Ii place sa vorbeasca mult. Mereu i-a fost teama, dar si-a invins-o pe aceasta. Vorbea intruna despre implinire...

- Implinirea vine din nou, din urma experientelor de viata prin care am trecut, toti la un moment dat, din dorinta noastra de a ne incapatana sa...

[Si s-a oprit brusc. Pentru ca si-a dat seama ca mereu a fost o incapatanata. Niciodata nu a ascultat pe nimeni. N-a acceptat un sfat in viata ei, n-a acceptat pe nimeni sa se amestece in dezordinea ei, a fost insingurata mereu, insa se exterioriza atat d ebine ca nu ti-ai fi dat seama, a trecut prin viata multora si si-a lasat amprenta acolo, nimeni n-o s-o uite, a luat tot cea a putut de la fiecare, tot a luat, cu delicatete si bun simt, incat nicicare nu si-a dat seama. A declarat razboi tuturor care ai indraznit sa o raneasca si s-a inrait, s-a umplut de ura, s-a ambitionat sa distruga si sa se razbune]...

- Da, mereu am zis ca nimic nu trece pe langa mine, ca va veni si vremea mea, ca ma voi razbuna si-am sa stau intr-un colt si-am sa ma hranesc cu durerea celor care la un moment dat au ras de mine ...

[Si-a tacut iar. Stiu ce ii trece prin cap, stiu... stie ca cea mai buna razbunare este sa arati omului ca esti mai bun ca el. Dar ea vrea sa raneasca, vrea sa se scape de veninul care i-a invadat sufletul, vrea cu orice pret sa se elibereze]...

- Dar imi vor ramane pacatele, pentru o viata de acum...

* fictiune

Niciun comentariu: