Cand ma suparm pe ceva, cand dadeam cu capul de pragul de sus, cand eram depresiva, cand eram dezamagita, spuneam mereu: azi e prima zi din restul vietii mele.
Ei, azi chiar e prima zi din restul vietii mele. Ieri s-a pus punct unei povesti care nu mai avea putere sa mearga mai departe -caci, stiti voi, unele povesti chiar merg mai departe, insa la un moment dat au si ele un sfarsit - iar azi, marti, 13, e prima zi din restul vietii mele. Nu, nu, nu m-am mai nascut o data, nenorocirea a fost suportabila si n-a necesitat dorinta de a ma mai naste o data. Si pana la urma de ce?
Oricum si in oricate vieti as trai, mereu voi face aceleasi greseli.
E marti 13 si-mi amintesc de examenul din ultimul an de facultate care a fost intr-o marti 13. Cel mai frumos an poate.
Nu stiu daca ma voi ierta vreodata ca am renuntat asa usor...la ce???
La ce...o sa va spun in alta zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu