Candva soarele va straluci si-n lumina lui iti vei aduce aminte tot ce nu ti-am spus, tot ce as fi vrut sa-ti spun si-o sa regreti o mie de ani ca...ca ti-ai dorit si n-ai avut curaj...o sa-mi regreti oboseala si saturatia la care azi am ajuns si-o sa-ti doresti sa fiu din nou cu zambetul pe buze ca inainte, sa glumesc si sa te intreb: Ce mai faci? N-ai chef de un ceai?
Ma simt obosita si fara chef, daca as spune ca am nevoie de o pauza, n-as minti, ins adoar in pauza voi fi odihnita. Si din nou de la capat...
Ce zi si azi... ca n-as stii cum sa-i spun mai bine...de vina sau de vis si ea?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu