Am adormit greu aseara si azi m-am trezit ciudat. Cu un sentiment de ura. Urasc. Toata viata m-am temut sa nu cumva sa urasc. Si uite...azi urasc mai mult ca oricand pe lumea asta, iar ura mea ma va ajuta sa inving orice obstacol si orice incercare a oricui de a-mi intra in minte si de a ma intoarce din drum. Voi uri pana cand nu voi mai avea aer si viata in mine, voi regreta pana laultima suflare ca am avut prea mult curaj si voi spera in continuare la un nou inceput, departe ...
La urma urmei, oricum a fost o prostie, care nu se va mai repeta!
Ce zi de luni ciudata...
Un comentariu:
sper ca nu ma urasti pe mine.....iui, mai bine ies de pe blog....
Trimiteți un comentariu