Vine o vreme cand iti dai seama ca toate zilele iti sunt la fel, ca parca nu mai ai ce sa fcai, ca nu mai gasesti alinare - desi nici nu ai cautat - ca nu mai ai vise, desi nici n-ai visat niciodata, ca nu mai ai sperante, resurse, dorinte, idei, ganduri...nu mai ai nimic din ce crezi tu ca aveai candva.
Sa fie oare un cerc vicios al...al nepasarii in care ne invartim, in fiecare zi, pe rand, toti?
Toti dintre noi?
La maine nici nu mai am curaj sa ma gandesc. Era o vreme in care indrazneala, curajul, perseverenta si entuziasmul pe care le afisam in fiecare zi imi intregeau visele , sperantele si realitatea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu