In fiecare dimineata miros a somn si-mi place mirosul asta atat de mult incat imi place sa mai lenevesc cateva minutele lungi in pat, acoperita cu plapuma pana la gat, desi nu e frig deloc. Imi beau cafeaua in pat, fumez si simt cum ma apasa o liniste. O liniste fortata, impusa. N-am mai visat de mult ca pot sa zbor si ce culoare are marea, n-am mai simtit ca am valoare, n-am mai sperat la un nou inceput pana acm ceva zile...n-am mai...n-am mai aiurit cum imi place mie sa aiuresc, n-am mai simtit din suflet ca vreau...nu...e ok, lasa!
***************
Un singur gand ma bantuie de ceva vreme: "e ingrozitor sa nu poti sa uiti". Si imi rasuna tot mai apasat in minte, insa nu stii de ce. Candva imi repetam ca sunt cel mai puternic om de pe pamantul asta si ca daca eu imi doresc ceva, tot universul va conspira pentru implinirea dorintelor mele.
Ieri mi s-a spus ca viata e grea, ca viata e cruda, ca viata e curva , ca...ca viata e oricum, numai nu cum iti doresti. Viata e cum vrea ea sa fie daca ai trait mai mereu cu picioarele pe pamant, daca ti-ai dorit sa fi lucid in fiecare moment pe care l-ai trait.
E ngrozitor sa nu poti sa uiti, e ingrozitor sa nu vrei sa uiti, e ingrozitor sa uiti si sa ti se aminteasca, e ingrozitor sa-ti doresti ceva si sa nu poti avea pentru ca pentru altii e ingrozitor sa nu poata uita si-i chinuie, ii chinuie rau.
Nu-mi aduc aminte cand am fost ultima data fericita, cand am zambit sincer...nu-mi aduc aminte sa ma fi bucurat pentru lucrurile marunte pentru care ma bucuram acum ceva vreme...
*************
Simt miros de iarna cand ies din casa, iubirea se invarte in jurul meu, am aburii iluziilor dinaintea pasilor, speranta imi da aripi, pot ajunge la cer daca vreau, tot timpul am putut ce am vrut, nimic nu-mi sta in cale, viata e asa cum vrei tu sa fie, n-ai cum si n-ai cu cine....
Voi fi mereu intre doua clipe...doar ca una din cele doua e trecuta...
Si ca sa nu uit, ca sa fie mai ingrozitor, imi repet in fiecare zi:
"Viata nu este cea pe care o traiesti, ci cea pe care ti-o amintesti pentru a o povesti." Si uite viata mea...
Nu e de judecat nimic...sunt oameni si oameni. Sunt oameni prea lasi si oameni prea curajosi. Cei curajosi au fost si ei lasi la un moment dat. Si acum se tem, dar au un strop de nebunie care le ofera curajul.
Rezista, rezista si intr-o mie de ani lumea va fi asa cum iti doresti tu, pacat ca n-o sa mai fi aici sa-ti traiesti, la maxim, gloria; vei putea doar privi de undeva , de Sus si-o sa zambesti stramb, cu lacrimi in ochi: am reusit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu