Nici macar in somn nu te mai pot uita

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca mi-am lipit palma de geamul murdar al tramvaiului si-am zis soptit: te iubesc-nu cred ca m-ai auzit, sigur nu m-ai auzit -...si m-am uitat inapoi cum ma misc in scartaieturile rotilor mari si grele de fier, pe sinele ruginite - si tu ramai acolo, cu ochii umezi, privindu-ma.
Asta s-a intamplat acum o suta de ani parca, in visul meu despre tine. M-am trezit "acasa", intr-o casa straina in care ma simt singura acum. O casa primitoare, pe de alta parte. Eu inca te astept.
Visez in somn...Nici macar in somn nu te mai pot uita.

Dimineata de dupa...

E vineri. Vineri dimineata. Dimineata e cand ma trezesc eu. E ziua mea libera. Prima de saptamana asta. Pot spune ca a fost o saptamana ...nici grea, dar nici usoara. A fost o saptamana interesanta, o saptamana vulnerabila ca sa zic asa, o saptamana plina din care am invatat cate ceva. Am inteles prea tarziu ce vor oamenii d efapt sa-mi comunice si m-am simtit intr-un fel pe care nu vreau sa-l pronunt. Poate m-am simtit la un moment dat abandonata si "nebagata in seama" sau geloasa, egoista si invidioasa, dar te-ai gasit tu sa imi spui ca de fapt nu e asa...ca de fapt esti tu langa mine si de altceva nu am nevoie. Luni ma simteam tulburata tocmai din cauza ca nu aveam motive sa fiu tulburata, marti...marti m-am simtit ca si cand as fi fost unica persoana in viata de pe pamant, miercuri am avut incredere in mine si-n fortele mele pentru ca altii au avut incredere in mine si in fortele mele, joi am fost rea si acida si taioasa si-am ranit probabil. Si azi e vineri. O zi libera in care o sa ies, si-o sa ma plimb pe jos, pentru ca eu vad soare chiar si acolo unde nu e.
O sa fumez, si-o sa beau cafea - daca gasesc - si-o sa ies in strada si-o sa strig cat pot de tare tot ce-mi doresc sa afle lumea, AZI...

E dimineata pe cinste de care iti vorbeam aseara!?!

Cea mai frumoasa seara...

Mi-am adus aminte ca in clasa a saptea aveam o agenda caramizie in care tineam o colectie de maxime de autori celebri. Ce mi-a trecut acum prin cap din toate acele randuri: " Cine face bine ajunge la poarta templului; cine iubeste patrunde in sanctuar." Aveam colectie si de jucarii de plus, pana nu demult...acum am o singura oaie, de plus care merge cu mine. Peste tot. Merge cu mine la lucru, merge cu mine la scoala, merge cu mine in oras, doarme cu mine, mananca cu mine si e indragita de toti. N-am mai fost singura de nu stiu cand. Nici nu mai vreau sa fiu singura. Ma simt bine acum. Nu mai sunt tulburata. Nu mai sunt trista. Poate un pic pierduta...poate un pic aiurita si "zapacita", poate un pic in alta parte...poate imi doresc mai mult decat am acum cand am TOT...poate...
Oricum ar fi, aceasta este cea mai frumoasa seara si eu o sa stau cuminte, la locul meu si n-o sa ma satur sa-ti amintesc in fiecare moment ca sunt cel mai fericit om in viata, din momentul in care te-am cunoscut.

Si dimineata va fi o dimieata pe cinste!

Ploaia

Nu-mi place cand ploua. M-am trezit rau azi. Si urat. Si mai ales, greu. Nu-mi place cand ploua pentru ca mi-e somn. Si eu trebuie sa ies din casa. Nu-mi place cand ploua pentru ca o sa-mi murdaresc hainele. Nu-mi place cand ploua pentru ca nu am umbrela.
Nu-mi place nimic azi. Va fi o zi grea...Stiam de la inceput...

Mai stiti...

...clepsidra portocalie pe care eu am primit-o? Care dureaza 3 minute si jumatate? Azi numara clipe. Nisipul se scurge spre amintirile mele din ultima perioada...nisipul doreste sa-mi usuce gandurile si dorintele si visele. N-o sa reuseasca.
Maine e o noua zi!
Si-o astept. o astept ca si cum, ca si cand...ar fi singura de pe pamant!

Dimineti...

Sunt fel si fel de dimineti. Unele bune, altele mai putin bune...dar sunt dimineti. Intr-unele ma trezesc bine, apta, toata, zambitoare, cu chef si pofta de ceva, de orice. Sunt dimineti in care, daca eu ma trezesc trebuie sa se trezeasca toata lumea. Sunt dimineti bune, diminetile in care imi zambesti si-mi spui ca vitata ta era sens (Daniela) doar pentru ca sunt eu in ea...Nu vreau sa guvernez nici macar viata mea, darmite vietile altora. E bine...e bine pana la un punct...ma simt linistita, luminata, cu sufletul asa si asa, nu incarcat, sau nu incarcat cu rau si ganduri, ma simt cu un suflet normal, cu un suflet de om matur care stie sa ia decizii, care se trateaza, sau s-a tratat astazi cu seriozitate, care a lasat joaca si gluma si a trait pentru el, pentru binele lui, pentru viitor. A fost o zi - ASTAZI - in care m-am gandit la viitor. La viitorul meu, la ce mi-as dori de acum inainte in viata , in relatiile cu altii, in relatiile cu mine, in job, in scoala, in tot...
Nu demult am aflat ce e mai bun si mai important pentru mine, am aflat ca alinarea sufletului este provizorie, trecatoare si ca tot ce iti va ramane dupa aceasta indelunga "experienta" va fi iubirea. Iubirea de/pentru oameni, iubirea de/pentru sine. Ceea ce vreau eu sa spun e ca a fost o adevarata incantare sa ma trezesc cu ochii limpezi intr-o zi de toamna de ianuarie intr-un anotimp decalat si nebun parca. A fost incantarea sufletului meu sa vad soarele acolo unde nu e, sa-l vad in mine si sa-mi salte inima de fericire. M-am trezit cum nu m-am mai trezit de ceva vreme - cu drag. M-am trezit la 5:45 si-am zis: Buna dimineata, Daniela, o sa ai o zi pe masura asteptarilor tale! O sa ai o zi asa cum te-ai asteptat sa ai, o sa ai ziua la care ai visat toata noaptea...
Despre asteptari prefer sa nu vorbesc acum, nu pentru ca ar fi distructiv sau constructiv sau altfel decat mi-am imaginat eu...am ajuns la concluzia, dupa indelungi luptre cu subconstientul meu, ca e uman si e inuman de uman sa ai asteptari.
Despre dimineti, in general, imi place sa vorbesc seara...
Ma apasa asa o liniste...vreau s-o simti. Linistea mea va fi alinarea sufletului tau, zambetul tau va fi alinarea sufletului meu.

Am nevoie de tine in diminetile mele morocanoase in care ma trezesc zambind vazand soare acolo unde nu e. Vreau sa-mi continui visele.Scurte, lungi, despre sau cu tine, oricum. Vreau sa-mi continui visele. Ce pot sa-(ti) spun mai mult de atat?

Despre astazi...

Astazi am vorbit la telefon. Mi-am dat seama ca nu sunt singura pe pamant. Astazi am zis pentru prima data clar, concis si raspicat: VREAU! VREAU SA...vreau ca fiecare sa faca ce-si doreste sa faca, pentru el, nu pentru altii, fara teama ca cel de langa sa se supere sau sa se enerveze. Daca ceva nu se intampla cum vreau eu, asta nu inseamna ca nu se tine cont de parerea mea. Astazi am fost sincera pentru prima data cand am zis VREAU SA...Ar trebui fiecare sa traasca cum vrea, sa traiasca viata care i se potriveste. Insa eu, ca sa traiesc viata care mi se potriveste, mai am nevoie si de altceva. Si de altcineva. Singura nu pot...Singura nu am putere, nu am tarie...asta nu inseamna ca nu am personalitate. Ca nu am picioarele bine infipte in pamant.
Astazi am fost sincera cu altii si mai putin sincera cu mine. Stiu ca nu e vremea. Stiu ca am zis...stiu toate astea. Daca cineva sufera, sa-l lasam sa sufere. Suferinta nu trebuie judecata. Suferinta trebuie inteleasa si acceptata. Noi nu avem dreptul sa judecam. Judecata n-o sa aduca nimic bun. Judecata doar ne va invenina. Pentru tot restul vietii. La fel ca si egoismul. Din toate se naste cate ceva. Din toate invatam cate ceva. Despre cunoastere nu stiu prea multe...am doar o idee vaga pe care mi-am fosrmat-o de-a lungul timpului. Despre cunoastere am auzit vorbindu-se mult. Toti vrem sa ne cunoastem mai bine dar nu facem nimic in favoarea noastra. Astazi am zis ca vreau sa ma ascund.
Despre iertare, am auzit foarte pputine. Nu mai astept iertare din partea nimanui. Am invatat ca primul pas spre o viata luminata e iertarea de sine. Trebuie sa ma iert eu.
Despre multumire, am inteles prea tarziu ca nu cuvantul MULTUMESC e important. Poti multumi cu o simpla privire. Astazi am avut o privire ciudata - multumirea in sine e ciudata.
Despre impacare...astazi m-am simtit impacata cu mine. Am fost sincera astazi. M-am impacat pentru ca aveam nevoie de impacare. Vimpacarea vine din interiorul nostru. De mult n-am mai comunicat cu mine. Sincer...
Despre sinceritate...aud vorbindu-se tot mai mult. Toti spunem ca avem nevoie de sinceritate. pentru o viata linistita. Pentru a merge mai departe, fara teama.
Despre fericire...astazi am simtit-o. pe pielea mea. In ochii mei, in privirea mea multumitoare si ciudata. Astazi, despre fericire am invatat multe.
Despre liniste...o simt in piept. Apasat. Dureros. Si Grea. "Linistea vine din galagie", "Haosul vine din ordine", mi-a zis cineva. N-am crezut, dar mi-am promis ca o sa ma gandesc...Si ma gandesc.
Despre minciuna...toti mintim la un moment dat. In clasa a doua am mintit-o pe mama ca nu am de invatat pentru scoala. Tu cand (m)-ai mintit ultima data? Cand ai zis: "e prima data atat de profund", sau "e a doua oara atat de profund"? Minciuna isi are sensul ei...
Despre neliniste...acum o simt pentru prima oara...Stiu ca o sa ma tradezi...

Cuvintele tale vor fi alinarea altui suflet...

Da...

Singurele lucruri pe care le mai pot scrie, azi:

"a fost, este si va fi..."

In fiecare zi cred tot mai mult ca e vremea...

Ma doare asa de tare! Da...

15 dec 2004 - Si ce daca am ucis?

Am ucis...inca ucid si sunt condamnata. Insa nimeni nu stie ca si sufletul meu e mort. Stii tu ca fara suflet eu nu mai am nici un sens?
Cand vei invata sa asculti glasul picaturilor de ploaie, cand vei invata ca oamenii sunt candele pentru cei ce traiesc in intuneric, cand vei invata ca Omul inseamna Lumina, cand vezi invata ca fara iubire nu esti intreg...vei stii ca te-am iubit candva...
Cand ti-am daruit cuvinte...sentimente, prietenie, m-ai alungat si mi-ai declarat razboi. Ne-am masurat puterile si ai invins.
Candva glasul si chipul tau erau alinarea sufletului meu.
Erai Universul in care doream sa exist, sa iubesc si sa visez in continuare. Erai coltul care-mi lipsea din intreg!
De ce ai ucis cuvintele???

7 mai 2005 - Tot ce vreau pot sa am

Eu stiu doar ca am facut numai ce mi-am dorit cu adevarat: am trait asa cum mi-a placut mie.
Si mai stiu ca intre multe alte lucruri am facut si ceva bun: mi-am inchipuit o lume numai pentru mine...o lume care sa-mi fie alinare atunci cand ma voi trezi din visare...
Si astfel am trait in fiecare zi un nou vis, departe de toate, la limitele imaginatiei!
Mi-am construit propria lume din NIMIC si totusi are sens si asa.M-am jucat cu cuvintele si am creat in fiecare zi o noua iluzie.
Mi-am impartit copilaria in doua, ca sa-mi ramana si pe mai tarziu, mi-am dus adolescenta pana in panzele albe, impletind-o cu vis si speranta si am trait fiecare moment al vietii mele ca fiind unul unic si nemaivazut!
M-am desprins treptat de realitate, am uitat ce inseamna a fi lucid si traiesc in doua lumi paralele, confundandu-le mai tot timpul!
Dar imi ramane lumea mea pentru atunci cand ma voi trezi din visare...

19 apr 2005 - Am scris eu asta?

Traim intr-o lume morbida, invaluiti de tacere, ura si durere. Traim sau pur si simplu simulam o viata care nu ne apartine, ne inecam in lacrimi insa nu ne impotrivim in nici un fel destinului nostru.Ne multumim cu mizeriile care ni se ofera si platimi cu mintea si sufletul un pret mult prea mare, suntem atat de slabi incat nu ne luptam pentru dorintele noaste, ne sacrificam prea mult cand nu este necesar, ne penibilizam in fata oricui ne iese in cale...sau pur si simplu suntem obositi si nu mai avem forta nici macar sa respiram.Ne sufacam cu aer proaspat, ne compromitem ca niste dobitoci, devenim imorali si ilogici, invinovatim pe altii pentru toate neajunsurile noastre cand, de fapt, NOI suntem unicii responsabili, trecem pasivi pe langa fericire sau din inconstienta o lovim cu piciorul, iar apoi suntem atat de indrazneti si de nedemni incat ne scoatem ghearele si scormonim si in pamant pentru a o recupera.Platim cu sudori si lacrimi pentru toate nedreptatile fata de noi insine si ajungem la limitele rabdarii si urlam ca niste salbatici si cersim un strop de fericire...
Suntem pedepsiti prea aspru pentru pacatele comise, suntem renegati, societatea ne izoleaza si ne arunca in ghearele pustietatii, suntem disperati si ne consideram prea "prosti" si inferiori lumii, imaginatia noastra tinteste prea sus si ne trezim dupa un timp cu ganduri murdare si negre...
Insa suntem atat de insetati dupa viata si nu suntem suficient de puternici pentru a ne stopa suferinta si continuam sa ne taram la picioarele unei lumi imperfecte...
Cine ne poate salva???

Mai lasa-mi-te o zi...

Exista la un moment dat un om pamantean, intr-o viata ca aceasta, pe care o traim acum, un pamant pe nepamant. Exista la un moment dat o lume in care m-am nascut, una in care am crescut si acum incerc s-o inventez pe a treia.
Stiu ca o sa reusesc. Daca nu cumva am reusit.
Nu pot sa plec acum. Simt ca n-am terminat tot ce mi-am propus sa termin, sau sa fac...ceea ce am vrut sa-mi arat mie mai intai, apoi tie i lui si ei, si lor...
Nu ti-am spus inca cat de mult eu TE IUBESC pentru ca mi-a fost teama ca nu suna bine vocea mea, ca poate n-o sa ma crezi, ca poate n-o sa simti asta...n-o sa-mi simti iubirea. Iubirea...sau ce e... caci e iubire nu?
Nu pot sa plec acum, nu pot sa accept sa se termine ceva ce abia a inceput sau care nici macar nu a inceput inca...
Nu pot...
Nu pot sa-mi inchei existenta pe acest pamant nepamant acum cand abia m-am nascut...
Cand o sa fie "vremea" o sa plec singura...cu demnitate...

Momentan..."nu-i vremea"...
Simt eu ca nu-i vremea...

Le am pe toate

Nu-mi plac zilele in care am timp sa stau cu mine, mai mult. Pentru ca ma cert. Nu-mi place sa ma cert. Nu-mi place sa recunosc ca am gresit. Nu-mi place sa ma cert am zis - ma cert pentru ca-s rea, egoista, rasfatzata, posesiva, autoritara, iar egoista...

Le am pe toate!
Uf...

Gand

In curand n-o sa mai am decat un singur gand.Astept...

De vorba cu mine

Ti-am spus intr-o seara:

"Sunt oameni care ne iubesc pentru ca ne iubim, insa ei habar nu au de ce ne iubesc!"

"Sunt oameni care ne urasc pentru ca ne iubim si-o stiu prea bine!"

"Sunt oameni care ne vad iubindu-ne si si-ar dori sa fie ca noi!"

"Sunt oameni care ne lauda iubirea, dar de fapt habar nu au ce lauda!"

"Sunt oameni care..."

Luasem in ultimul timp cateva hotarari, respectiv mai mult era o promisiune, poate in primul rand pentru mine...dar n-am zis "promit" ci "incerc". De promisiuni s-au saturat toti. In special eu. De cate ori mi s-a promis...:promit ca la 20:00 sunt la tine", "promit ca n-o sa te las singura de ziua ta", "promit ca si peste 10 ani ne vom intalni", "promit ca incerc", "promit ca nu o sa ma intristez", "promit ca..."
De promisiuni cred ca ne-am saturat toti.
Sa nu credeti ca ceea ce scriu sau ma rog ceea ce fac eu acum este o revolta sa o nemultumire. E pur si simplu un punct de vedere.
Si daca la inceput ziceam ca am luat cateva hotarari, pana la urma hotararile mele sunt doar neinsemnate incercari de a demonstra ca pot sau ca nu pot, de a avea incredere in fortele mele, in puterea mea de a-mi tine o promisiune sau mai mult, de a-mi respecta cuvantul dat. Repet, eu n-am zis niciodata "promit", "promit ca o sa ma las de fumat" ci am zis "o sa incerc sa ma las de fumat". Si incerc in continuare...
cu mici scapari. Simt nevoia sa fumez o tigara in momentul in care simt nevoia sa ma intorc pentru 5 minute inapoi, la viata mea de dinainte, nu sa o traiesc din nou, nu...ce a fost de trait atunci s-a trait. Acum avem altceva de trait, altceva de facut, altceva...
Vreau doar sa ma intorc, o data pe saptamana si sa urmaresc acea viata, acele clipe si sa pun in balanta... ce mi-a adus bun, ce mi-a adus rau...ce mi-a adus in general, fie bun, fie rau. E o mare oportunitate faptul ca ti s-a dat sansa, ca om, sa traiesti in doua lumi, sa ai doua lumi, sa poti sa ai doua randuri de vise in doua lumi total distincte,care nu au nici un punct comun, care nu s-a vazut niciodata, care probabil n-or sa se cunoasca niciodata. N-o sa-i povestesti niciodata uneia (dintre lumi) ce faci in cealalta. Cum te comporti in cealalta. Ce vise ai. Ce vise iti poti implini. Ce tine de ea si ce nu tine de ea.

De vorba cu mine imi place sa stau cel mai mult. Este azi, 19 ianuarie 2009, se apropie o sesiune la Master, pe langa mai am si alte vise de implinit sau cel putin sa sper la implinirea lor. Este azi, 19 ianuarie 2009, si privesc pe fereastra, printre crengile copacului din curtea din spate a casei tale, cateva fire de soare. Am deschis geamul, un aer rece mi-a chinuit narile. E iarna totusi. E o iarna reala. Iarna cu zapada mai exista numai in povesti si in poezii. Incerc sa-mi amintesc ce minciuni am zis in ultimul timp. Imi place sa am pierderi de memorie cand e vorba de minciuni...Imi amintesc ca in clasa a doua am mintit-o pe mama ca nu am teme pentru la scoala. "Minciuna are picioare scurte"
Imi amintesc ca in clasa intai eram indragostita de un baiat si ca i-am scris o scisoare de dragoste in care ii spuneam ca il iubesc, am improvizat un plic dintr-o coala A4, l-am lipit cu lipici si l-am pus la uscat si presat, sub un bibelou in camera parintilor. Si-am uitat de iubire acolo. Scrisoarea mea de dragoste n-a mai ajuns...
Ce stim noi despre ibire?
Imi amintesc ca tot in clasa intai era un baiat care imi aduce flori. Trandafiri. Ii fura, din gardul din curtea bisericii. Pentru mine.
Am invatat acum, dupa multi ani, ca ne nastem din dragoste, traim cu si din dragoste si suntem sortiti sa iubim. Sa iubim. Atat. Sa iubim si in felul nostru. Deloc sau de tot!:)

Si da, as fi ipocrita sa spun ca nu-mi doresc ... ce sa-mi doresc?
Pentru prima data dupa multi ani, si dupa multe nopti cu vise inuman de realizat, ceea ce imi doresc acum, exista. Dar nu stiu daca am putere sa lupt, sa ma lupt. Nu stiu daca vreau sa lupt. Sa ma lupt.

Stiu doar ca-mi doresc ceva cu adevarat. Ceva ce exista. Ceva ce pot atinge. Ceva ce presupune CONCURENTA. Ce cuvant urat si dur.

O sa ma ajuti sa trecem peste?

De vorba cu mine imi place sa stau cel mai mult. Sunt singura care ma ascult, sunt singura care inteleg trecerile brusce de la una la alta, de la o iubire de la 7 ani, la una de la 22 de ani de exemplu. E prima data cand imi amintesc pe ziua de azi...ca te astept...sa-ti spun ca ai cei mai frumosi ochi din lume!
Trebuie sa apari...

Pana atunci...ma las usor pe scaunul cu roti...si ascult...

The Cranberries - Dreams...

A fost odata...

...ca niciodata...

un OM!

Omului ii era frica sa spuna "Te Iubesc", ii era frica sa zambeasca, ii era frica sa spuna ca simte ceva inauntru, in stomac, ca un fel de emotie, ca un gol plin de aer, ii era frica sa spuna ce ganduri are, ce vise neaimplinite si ce dorinte ascunde. Era un om candva caruia ii era frica sa intinda mana pentru a-l ridica pe altul de jos din cauza ca s-ar putea sa-l raneasca, ii era frica sa mearga cu capul sus si cu privirea inainte ca poate merge "stramb", ii era frica sa aleaga intre ce e bun si ce e rau ca poate nu face diferenta corect.

In consecinta, a fost odata ca niciodata un om fricos.

Daniela?

Have a nice day, Daniela!

M-ai cautat cu privirea insetata de somn, cu ochii plini de mine si zambetul meu elastic de din diminetile in care ma trezesc plina de vise...m-ai cautat sa-mi simti pielea uda si arsa de mainile tale cand ma atingi, sa-mi simti oasele ascutite cum te indeamna sa ma mangai din varful picioarelor pana in crestetul capului...m-ai cautat sa-mi spun ca ai nevoie de mine ca sa respiri si sa nu plec niciodata. M-ai cautat sa-mi spui ca ma iubesti asa cum te iubesc si eu...pana la Doamne Doamne si inapoi si inca o data...m-ai cautat sa-mi spui, cu privirea, caci vorbe n-ai avut,...sa-mi spui ca desi stim atat de putine lucruri despre iubire...cautam sa invatam...cautam neincetat...cautam cu privirea, cu gandul cu inima.

Mi-ai atins sufletul in dimineata asta. Nu vreau sa mai plec de langa tine...

Zi faina azi...

A fost o zi blanda. Calma, calda, frumoasa. De dimineata inca. M-am trezit bine, m-am trezit cu amintirea ta, care mi-a strapuns intreg trupul, prin somn, ca un curent electric. M-a "trezit", la realitate. Si-am zambit. Am deschis fereastra si am tras in piept un aer rece, mult prea rece pentru un copil, dimineata....nu m-am inecat. E prima data cand nu ma inec cu aer proaspat. Si-am zambit soarelui, si mi-am zambit mie. E prima dimineata in care nu ma trezeste ceasul. e prima dimineata in care ma trezesc pentru ca-s satula de somn si e prima dimineata in care nu zic: "urasc diminetile in care ma trezesc involuntar". Pentru ca nu a fost cazul. Mi-am spalat fatza, cu sapun cu vanilie si iaurt, m-am sters usor cu un prosop galben cu verde primit de la mama si a fost bine, Somnul a disparut. In alte zile eram somnoroasa si irascibila mult timp. poate chiar trei zile irascibila pentru ziua in cauza. Astazi a fost altfel. A fost altfel. Nu ma intreba de ce. M-am trezit goala de ganduri, m-am trezit nechinuita de ceva anume. A fost o zi linistita. Incep eu sa fiu linistita. Ceva imi spune ca va fi bine. Ca n-o sa mai am griji. Ca o sa fim mereu impreuna. Ca nimic nu ne va desparti. Ca va fi la fel de frumos ca si pana acum. Ca o sa putem povesti, ca o sa putem sa ne privim in ochi si eu sa-ti spun ca ai cei mai frumosi ochi din lume iar tu o sa te rusinezi si-o sa-i ascunzi, ca ai cel mai curat si nemapomenit suflet dintre toate sufletele care exista pe pamant...

Cum sa fie altfel, Daniela, cand iti imparti viata cu tine?
Va fi bine...nemaivazut de bine!

Si intre multe alte lucruri, simt nevoia sa-ti spun ca Te Iubesc. Si-o fac cu toata fiinta mea.

Din vremea in care stateam in Unirii pe banci

Am gasit asta...o coala alb-galbena, cred ca patata cu Cola:

"Sunt lucruri de care nu numai ca ma tem ca exista, ci ma tem sa le si spun.Sunt lucruri care ma tem sa le fac, pentru ca-mi par prea greu de realizat, chiar imposibil. sunt lucruri pe care ma tem sa le fac pentru ca la un moment dat cineva ar putea sa ma judece gresit. Sau nu neaparat gresit. Pur si simplu m-ar judeca. Sunt lucruri pe care ma tem sa le fac pentru ca nu stiu de unde sa incep. sunt lucruri pe care ma tem sa le fac pentru ca imi plac atat de mult incat placerea ar putea sa le intoarca impotriva mea.
Sunt lucruri pe care ma tem sa le fac pentru ca le fac in zile prea proaste sau prea bune. Sunt lucruri pe care ma tem sa le fac pentru ca mi-e prea dor.
Si as vrea sa-ti spun ca sunt lucruri pe care ma tem sa ti le spun pentru ca..."

(Si nu mai inteleg ce scrie si nici nu-mi pot aduce aminte ce am vrut sa spun)

Ce stim despre iubire?

In mine inca mai arde ceva. Daca e iubirea sau dorinta de a afla cat mai multe despre ea, nu stiu. Stiu doar ca sunt un om care imi doresc din suflet sa simt cum imi furnica ceva in stomac, cum am "fluturi" in stomac care-si iau zborul, in fiecare zi, care vrea doar sa zambeasca, care se simte important, care crede ca iubeste si care iubeste chiar si in momentele in care nu costientizeaza. Dar despre iubire nu stiu nimic. Definitii al iubirii n-am sa caut neincetat, o sa va spun doar ca am auzit cel mai frumos lucru despre iubire. Cand o sa ma simt pregatita, o sa va spun si voua. Daca va pasa. Daca nu, mie imi pasa. Si-o traiesc la maxim.

Pana atunci...ce stim despre iubire? in afara de faptul ca ne-o dorim?!

NIMIC!

Cumva

Asteptari n-am. De la viata. Sau nu mai am. Mi s-a dat cam tot. Si ce am vrut si ce nu am vrut. Si bune si rele. De toate. Diverse. Cu sens si fara sens. Din care am invatat ceva sau din care n-am invatat nimic.
Daca o sa traiesc atat cat mi-am propus, inseamna ca mi-am implinit visul. daca o sa traiesc mai mult, insemana ori ca am avut doua vise, ori ca Dumnezeu m-a iubit indeajuns.In orice caz, oricum ar fi, asteptari n-am.

Ma simt cumva...

Ce ma fac maine? poate o sa-mi dau semaa ca totusi sunt om si ca am asteptari.

Nu-mi place sa ma lupt. Nu cu morile de vant.

Nu-mi place sa rabd.

Nu-mi place sa astept sa treaca timpul.

Nu-mi placa sa vin acasa si sa fie gol.

Nu-mi place sa...

Nu...

Sesiune!

Poti desena cu cuburi de gheata pe inima mea, pe tamplele mele. Poti desena cu cuvintele sau cu tacerile tale cele mai mari. Eu tot voi intelege. Voi intelege cele mai mari mistere, cele mai mari minuni care s-au format in jurul nostru, al meu, al tau, al tuturor celor care au aflat sau n-au aflat...
Poti sa-mi spui ca ma iubesti in versuri, in culori, in priviri, in zambet ... poti sa-mi spui orice, eu o sa inteleg.
Poti doar sa ma privesti. Si eu o sa stiu...esti minunea mea. Cea mare...

Vin vremuri de sesiune. Vin examenele.

...daca nu ma gandesc la examene, ma gandesc ca ai cei mai frumosi ochi.

Si m-am indragostit de ei!

Am uitat!

Ah, si-am uitat sa-ti spun. De minciuna mi-e cel mai frica.

O sa ma minti vreodata?

Nimic

Azi n-am avut nici un gand. Sau poate am avut prea multe. Azi a fost ziua aceea in care eu ma rog de mine sa supravietuiesc. Trebuie sa supravietuiesc. Si-mi doresc asta. Pana seara. Seara incep tot timpul sa simt ca traiesc. si traiesc. Si vreau sa traiesc in continuare. Poate am avut prea multe - ganduri - si mi-a fost frica sa le imaprtasesc. De mine frica. De tine frica. De tot frica. De oameni frica. De neoameni frica. De vise frica. De iluzii frica. De...frica. Frica de frica!

Doua stari m-au bantuit azi. Doua. Latenta si moarta si fericire si incantare.

N-as putea trai fara...
Nimic.

Marti 13

E ca si cum m-am trezit cu picioarele infipte in smoala. Parca nu ma pot misca. Parca nici o parte a trupului nu ma asculta.

Va fi o zi pe masura!

Poezie

N-are nume. Si pana va avea...


"Ti-am rupt aripile
Cand tocmai iti cresteau.
Ti-am furat sufletul de copil
Cand tocmai l-ai regasit

Am vrut sa te iubesc
Dar mi-am dat seama
ca nu stiu cum...
Am vrut sa te urasc,
Dar nici asta nu stiu cum...
Si te-am afundat
Si mai tare in singuratatea ta...

Am impresia ca merg
Pe nisip miscator,
Incerc sa ies
Dar ma afund mai tare."

A scris Iuly ieri, 11 ianuarie 2009

Cum am putut sa uit?

Un singur gand am avut azi toata ziua. Inchideam ochii, respiram, ma gandeam si nu stiam nimic altceva. Cand am vrut sa-l scriu - gandul meu - l-am uiat.

Dar l-am avut, stiu sigur ca l-am avut.

E din cauza emotiei in momentul in care iti simt prezenta apasata, infipta si scrisa cu majuscule pe sufletul meu.

O mare minciuna!

Se pleaca din vietile oamenilor ca de la un chef de betzivani perversi, notorii, cu haine murdare de sudoare de uzina, lasand in urma sticle goale si sparte, mucuri de tigara infipte in suflete ridate. azi, pentru a nu stiu cata oara ma simt imbatranita ca tencuiala blocurilor comuniste pe care le vad de departe, din viata pe care mi-am ales-o eu. Cu mana mea.
Se pleaca.

Se pleaca Daniela! Tu ce-ai crezut ca esti? Un mini Dumnezeu? esti un mare nimic atat pentru tine cat si pentru altii. De aia esti cum esti...
Tot ce-am trait am trait in minciuna, tot ce-am visat am visat rusinos. Ai clacat. Iar. Si-ai mintit. Si t-ai mintit frumos ca ti-ai regasit sufletul adorabil de copil.
Ia-ti sutul in cur si mergi inapoi.

Se pleaca din vise, se pleaca din lumi poetice. Se pleaca de peste tot.

Grea decizie ce ucide si minti si suflete si vieti. Si fizic si oricum rei.

E moarte dupa moarte.

Doar in amintiri ma mai poti cauta! Daca le ai sau au fost si alea minciuni. Ce-ti mai place tie sa minti...Ai iai...

Gand(2)

Intai am zis: "Vreau sa aud de la tine"

Si-am plecat. Sa-mi caut iubirea.

In lume!

Azi nu ma mai duc acasa,
azi vreau sa te gust
dureros, apasat si latent

ca pe un tot unitar
desprins din privirea mea oachesa
de copil (i)matur
sau nu...

de copil nu rau
de data asta altfel!

Refulare

O sa dorm neintoarsa, cu ochii insetati de iubierea mea pana la Doamne Doamne si inapoi, cu ura in piept, ca si pana acum, cu mainile inclestate pe visul meu cel mai mare, cu sufletul inghitit de pustietate si desertaciune, cu credinta necredinta in Dumnezeu, cu dorinta de a fi mai buna, cu degetele strambe de trecerea vremii, cu tineretea in mine si cu batranetea in inima, cu durerea in gand si-n cele mai lungi tipete ale mele, in noapte, tarziu, cand nu sunt cu tine!

Mai bine m-as uri! Ca d eiubit m-am saturat...

Un altfel de TU

Inca nu ma nascusem
pe cand te cautam prin lume
ca o nebuna si goala de haine si vise

Inca n-aveam ochi
pe cand puteam privi soarele
prin fereastra sufletului tau
nevazut
pana azi...

Inca n-aveam dorinte
pe cand imi doream sa te intalnesc
si sa te cunosc
la marginea umarului stang
pe care adesea adorm

Inca nu stiam ca e o intamplare a fiintei mele
Sarutul...
pe cand nu stiam ce inseamna a iubi...

inca am buzele calde si arse si pline
de somnul ce-mi chinuie
pleoapa stanga pe pleoapa dreapta
in bratele tale,
mereu altfel
mereu straite
de gandul din noaptea
spre dimineata
din ziua in cate
In sarfit ti-am gasit un nume
care sa se potriveasca
sufletului meu
de copil perfect
cu perfectiunea strambata
de mainile tale
ce-mi strabat trupul.Trupul...
Si mintea...si capul.
De iluzii mascate
in vise
scaldate
in marea de tine plina
de care mi-e dor
Azi. De mor!

Multumesc

Ai fost pentru mine o fereastra prin care am putut fugi de singuratate. Daca e soare, e in ochii tai, daca e cald vine din tine, daca e multumire e datorita tie, daca e iubire e pentru ca m-ai invatat sa iubesc, cu capul, cu mainile, cu gura, cu intreg trupul, cu sufletul...

Daca e...daca...

Pentru ca n-ai avut un nume, ti-am dat eu acum...


Multumesc azi si multumesc pentru o viata de acum!

Despre copilarie...

Am avut o copilarie frumoasa. Imi amintesc mereu. Am avut o copilarie dulce. Ma certa mama pentru ca strigam din fatza blocului:"Mamaaaaa, imi dai bani sa-mi iau inghetat?Mamaaaaa, imi dai bani sa-mi iau semnite?"
Mi-am adus aminte de copilaria mea frumoasa aseara. Mi se povestea ceva..."...ma puneam sa dorm la ora 2 noaptea si la 5 dimineata ma trezeam sa ma pregatesc sa merg la scoala. Ma intorceam la ora 5 dupa-masa si ma puneam sa-i fac curat la tata-miu si sa-i fac de mancare. La ora 11 noaptea ma puneam si eu sa invat. A doua zi era la
fel..." Eu am avut o copilarie in care m-am bucurat de tot, de joc, de vise, de oameni, de familie...Am avut o copilarie pe care mi-am trait-o pana la ultima suflare. Nu m-am despartit de ea pentru ca nu am vrut.
Mama striga in fiecare seara:"Dani, ia-l pe frate-tu si haideti acasa..." "Imediat, mai stam 10 minute..." "Acum..."
Si mai stateam. Ne certa ca suntem murdari noi si ca sunt murdare hainele. Ne spalam cu sapun adus din Germania, pe corp, pana la jumate, apoi pe picioare. Duminica faceam baie in cada. Ne curatam unghiile si in urechi si eram gata de o noua saptamana.
Am avut o copilarie frumoasa.
Am plans aseara. Am avut copilaria perfecta. Mi-ar fi placut sa dau o partea din ea altcuiva. Sa se bucure. Am avut o adolescenta pe care am "exploatat-o" la maxim, am trait cum am vrut sa traiesc si nu mi-a pasat de nimic. Rar m-am gandit la altii, rar am tinut cont de parerile altora si mi s-a parut ca traiesc fericita. Cred ca asa a si fost.
Am plans aseara. Am urat momentul in care mi-am dat seama cat de egoista sunt, cat chinui si cat de mult rau pot sa fac. Trebuie sa fie mereu numai cum vreau au. Altfel lumea se darama, cerul cade peste mine si toate visele mi se spulbera...in mintea mea.


Am plans aseara! imi pare rau ca sunt egoista, imi pare rau pentru tot...imi pare rau ca nu te-am cunoscut inainte s ate nasti!
Imi pae rau...
Cu mine viata a fost cruda doar in mintea mea, cu toate astea nu-mi doresc sa fie altfel.
Traim o poveste in care vom fi mereu impreuna...

O mie de ganduri...

Drumul spre casa mi s-a parut lung si inutil.

Chiar daca nu merg la biserica, stiu ca Dumnezeu exista.

Ma incearca ceva, o goliciune.

Mi-e dor de tine dar nu stiu daca ar trebui sa-ti spun: mi-e dor de tine.

Ca sa fiu buna u altii, trebuie sa fiu rea cu mine.

Am fost trista azi, dar tristetea mea aduce liniste altora.

Azi am fost rea cu mine.

Azi m-am privat de egoism, rautate si invidie.

In sinea mea le simt pe toate.

Te iubesc.

Despre tine...

...care dormeai in dreapta mea, ca un copil nou-nascut.

Bunatatea exista. Numai ca nu in mine.

Copil

Sunt un copil rau care a uitat ca daca iubesti nu pui conditii;

Sunt un copil urat pe dianuntru pentru care nu conteaza decat el;

Sunt un copil rasfatat care plange daca nu primeste ce doreste;

Sunt un copil lenes caruia ii e greu sa spuna ce gandeste;

Sunt un copil indraznet care calca pe suflete pentru a fi inaintea tuturor;

Sunt un copli prost care se judeca aspru inainte sa o faca altii;

Sunt un copil pentru care primeaza rautatea.

sunt doar un copil. Rau. Si urat. Si prost!

Condamna-ma pentru asta.

Exista...

M-am trezit pe la 7. Cred. Nu m-am uitat la ceas, dar asa am crezut eu. Ca e 7. Putea sa fie si 6...nu stiu...Mi-am spus in gand ca te iubesc si ca pentru asta o sa incerc sa ma schimb, sa fiu mai putin rea si egoista. Nu promit pentru ca nu stiu daca o sa pot vreodata sa ma gandesc....sa ma gandesc inainte de a fi egoista. Si rea.

In fine, Dumnezeu mi-a demonstrat ca exista. Nici nu mai stiu pentru a cata oara. EL exista, pentru toti cei care nu stiu, EL exista, in ciuda conditiilor mele absurde.

Sunt un copil rau, care uneori isi pierde credinta...
Dar ma iarta!


Multumesc...
Multumesc pentru dimineata in care m-am trezit la 7 si-am vorbit cu mine...despre tine!

Gand(1)

M-a trecut un gand. Scurt. Cand am deschis ochii, erai aici. Am zambit. Stiu ca ai inteles.
Hai sa-ti zic gandul:

"Maine dimineata te vei trezi si-o sa-mi zici: ma bucur ca esti aici!"
Eu o sa am ochii inlacrimati.

Atat.
Gandul acesta ma trece de ceva vreme.
Si-am vrut sa-l impartasesc mai demult. Aveam nevoie de confirmari.

Daniela...

"Nimic"

Este "nimicul" meu si al tau. Nimeni nu trebuie sa stie nimic de "nimicul" nostru.
N-o sa mi se ia "nimicul". "Nimicul" ma tine in viata. Nu a fost nimic pentru altii in 21 noiembrie. Pentru mine "nimicul" altora si "nimicul" meu din 21 noiembrie...m-a invatat sa iubesc.
Da, afirm, sustin si-o spun cat pot de tare ca iubesc. De o luna si 14 zile. Acus sunt o luna si 15 zile...

Ceai, cu miere la plic

Daca ma grabeam putin...ar fi putut fi ceaiul de la ora 17:00.
Beau un ceai. Cu cine? Cu mine. Singura. Cu gandurile mele. In gandurile mele mereu am fost singura. Nimeni nu a vrut sa mi se alature. N-am aflat niciodata de ce. Nici nu am incercat. In sinea mea, la fel. Singura. Poate la un moment dat chiar o sa raman singura. Daca imi doresc atat de mult asta.
Daniela are nevoie de confirmari. Daniela are nevoie de o confirmare. Se poate...
Daniela nu mai crede nimic. Daniela e acuzata ca nu mai crede nimic. Degeaba se chinuie acum ...
Era un timp in care, daca Daniela nu credea, macar simtea. Simte sia cum. Dar ce sens mai are. Pe Daniela nu o mai crede nimeni ca ea crede.
In noul an, Daniela e mai rea si mai egoista. Daniela n-o sa se schimbe nicidata. Nici macar nu a incercat sa faca asta. Cata comoditate!
Prima data mi-am aprins tigara, pana a venit ceaiul. De fructe. Am deschis tactcos pliculetul de ceai, l-am lasat usor sa cada in vasul cu apa fiarta. Apa de colora usor. In rosu. Mierea se lasa usor pe fundul vasului, peisajul e senzational. Mi-e frica sa mestec. Se strica...Mierea la plic ma enerveaza. Am vazut zahar la plic, supa la plic, balsam de haine la plic, pana si maioneza la plic. Dar miere...Poate exista si credinta la plic, iubire la plic, dorinta la plic...viata la plic...
In fine, beau un ceai...simt nevoia de liniste. Ar fi fost bun un ceai de tei, din frunze. De la bunica.
Ma simt pierduta. Intr-o lume mare, in intervalul 17:00 - 20:00 ma simt singura. Nu mai am aer.Este azi, 4 ianuarie 2009 si se implinesc o luna si 14 zile. De cand? Din data de 21 noiembrie. Ce a fost in 21 noiembrie? Nimic. Am ales aleatoriu o data. In 21 noiembrie am implinit 22 de ani si doua luni. Si daca 21 il intorci e 12. Toata lumea stie asta. Sau nu.
Nu mai am aer. Dar povestesc. povestesc pana nu mai pot. Povestea mea va merge mai departe cu sau fara mine.
daniela nu mai e Daniela. E altceva. Nu a murit cea mai frumoasa parte, a murit doar o parte. Ca martianul s-a nascut din cea mai frumoasa parte, e altceva.
Ar trebui sa profit de ceaiul cu miere la plic si sa nu ma mai gandesc. La nimic.
Oare cine te tine in brate acum?

Confirma...

Cateva cuvinte despre...

...Te iubesc!

Prima data ti-am spus: cred ca TE IUBESC...
In momentul acela pentru tine au capatat sens doua cuvine: TE si IUBESC. Te iubesc. N-ai crezut in ele sau daca ai crezut, ai crezut ca sunt superficiale. Apoi, dupa un timp mi-ai zis ca pentru tine nu mai au valoare, implicit eu - nu mai am valoare. Deci, imi indrept toata atentia spre a reinvia valoarea celor doua cuvinte ale mele. Caci daca cele doua cuvinte ale mele nu mai au valoare, inseamna ca eu nu mai am valoare. Viata ar fi din nouincolora si nula.
apoi te-am pus sa-mi spui din nou TE IUBESC. Si sa repeti. Intensitatea cu care mi-ai rostit cele doua cuvinte m-a facut sa inteleg ca tu inca mai crezi in ele. Cu frica,dar crezi...si ca pot aduce valoare lor inapoi, oricand pentru tine...
Zilele astea voi fi ocupata. Cu valoarea.
Te iubesc.
Si cand m-am trezit...era dimineata!

Da, imi place!

Dupa lunga noapte de Revelion, in care nu am stat o secunda locului...au urmat cateva zile extrem de linistite. Prea linistite. Liniste de aia care sperie si care iti taie rasuflarea. Nu am facut nimic. Am stat. pana si statul doare. Am stat in pat, am mancat, am baut, am butonat televizorul, am vazut filme, multe filme, am stat...
Au fost zile linistite, da...Lunga noapte de Revelion a adus in Noul An zile calme.
Afara e frig, nu e de iesit niciunde. Nu-ti vine nici macar sa te plimbi. As iesi la un ceai. Dar mi-e frig. nu vreau sa-mi fie frig.
Zile linistite...in care am stat in casa. Si-am mancat, si-am baut si-am vazut filme.
Trebuie sa ma intorc. Traiesc ultimele clipe de fericire. Dupa care ma intorc la ...dupa care ma intorc. Cateva otre mi-au mai ramas. Pe care le numar. Descrescator.
Nu m-am ales decat cu amintiri care sa ma bantuie de acum inainte, cu clipe unice, frumoase, nemaivazute, cu ...m-am ales cu ceva ce mi-e frica sa spun.
Si pe langa toate, m-am ales cu o usturatoare si groaznica durere de spate. Dar s-a meritat. Fiecare zi cu tine e nemaipomenita.
Daniela, cred ca imbatranesti!
Si daca asta e modul in care trebuie sa imbatranesti, in ciuda durerii de spate, tie iti place.

Da, imi place!

La Multi Ani...

Inca un an...trecut...
Aseara stateam la mine in camera, fara televizor si fara calculator....fumam, am aprins o lumanare si ma gandeam la anul ce a trecut. Ce a adus bun, ce a adus rau. Si mai ales daca a adus ceva...Ma gandeam cum m-am regasit eu pe mine, cat de usor a fost, desi la un moment dat mi s-a parut imposibil...dar am reusit! Cred ca am reusit. Cred ca am gasit ceea ce cautam de ceva vreme...liniste...Aseara m gandeam ca regasirea mea a facut sa se regaseasca si altii, am invatat ca pot iubi, si inca mult si pot sa o spun...fara teama...
Am dormit rau...m-am trezit din ora in ora si ma uitam la ceasul electronic care sta in locul televizorului si-mi doream sa treaca mai repede...sa se faca ziua...s afac si eu ceva...sa ies din casa, sa ma plim, sa intalnesc oameni, sa te intalnesc daca se poate si sa-mi petrec ziua cu tine. Numai cu tine! Sa te strang in brate si sa-ti spun ca mi-a fost dor de tine, ca parca nu ne-am vazut de un an, desi au trecut doar 3 zile...sau poate nici atat. Sa te tin in brate si sa-ti spun ca mi-a fost dor de tine si ca te iubescm, chiar si in somn...sa te tin in brate si sa simt ca esti cu mine, nu departe....Sa te tin in brate si sa te strang in bratele mele pana iti tai rasuflarea si sa-ti spun ca te iubesc pentru ca nu mi se pare greu nici s-o spun si nici s-o fac...Sa te tin in brate si sa te fac sa -mi promiti ca niciodata n-o sa ma parasesti...Sa te tin in brate si sa te rog sa vorbesti cu mine si sa-mi spui ce te framanta...Ce te framanta....?

Acum 5 ani pe vremea asta purtam o pereche de blugi albastri deschisi, o cmaasa alastra cu patratele maro si o pereche de ghete. Tot maro. Acum 5 ani aveam 17 ani. Acum 5 ani pe vremea asta asteptam cu sufletul la gura sa vad daca ma suni...Acum 5 ani...Anul acesta....anul acesta astept altceva. Si parca spuneam ca nu am asteptari...

La Multi Ani, Daniela de acum!

Sper sa fie Un An Nou bun, un an in care sa nu fiu singura. Un An Nou in care sa fii langa mine. Pentru ca am nevoie de tine. Si pentru ca mi-ai promis ca nu o sa ma lasi balta!