...e o viata ca oricare alta..desi nu-s doua la fel...se traiesc la fel; poate unii traiesc mai mult sau mai putin dramatic, intesc sau fara sens, dar traiesc la fel. poate unii mor mai devreme si altii mai tarziu, insa au trait la fel. Poate unii au facut lucrurile intr-un timp mai scurt, altii s-au lungit mai mult, dar au facut la fel. Pentru fiecare dintre noi vor exista lucruri nefacute si spaima, teama si frustrarea ca " n-am avut destul timp sa..." ...
Ceea ce eu spun azi, maine n-o sa mai spun; si daca o sa spun, n-o sa-mi amintesc nimic dinc e nu vreau sa-mi amintesc...ceea ce eu fac azi, maine s-ar putea sa nu mai am curaj sa fac, ceea ce eu imi doresc azi, maine s-ar putea sa nu mai am nevoie, ceea ce eu visez azi, maine poate va fi deja implinit...ceea ce eu...
Si-am sa-ti spun acum, pentru a mia oara: ai cei mai frumosi ochi cu care poti vedea cele mai ascunse ganduri ale mele, insa nu si gandul pe care il am, acum: cafeaua tare, amara si neagra, aburii ei si fumul de tigara ma asteapta...
E o viata ca oricare alta...si totusi nu e! V-am mintit si azi...
sâmbătă, 31 octombrie 2009
joi, 29 octombrie 2009
Dimineata...
In fiecare dimineata miros a somn si-mi place mirosul asta atat de mult incat imi place sa mai lenevesc cateva minutele lungi in pat, acoperita cu plapuma pana la gat, desi nu e frig deloc. Imi beau cafeaua in pat, fumez si simt cum ma apasa o liniste. O liniste fortata, impusa. N-am mai visat de mult ca pot sa zbor si ce culoare are marea, n-am mai simtit ca am valoare, n-am mai sperat la un nou inceput pana acm ceva zile...n-am mai...n-am mai aiurit cum imi place mie sa aiuresc, n-am mai simtit din suflet ca vreau...nu...e ok, lasa!
***************
Un singur gand ma bantuie de ceva vreme: "e ingrozitor sa nu poti sa uiti". Si imi rasuna tot mai apasat in minte, insa nu stii de ce. Candva imi repetam ca sunt cel mai puternic om de pe pamantul asta si ca daca eu imi doresc ceva, tot universul va conspira pentru implinirea dorintelor mele.
Ieri mi s-a spus ca viata e grea, ca viata e cruda, ca viata e curva , ca...ca viata e oricum, numai nu cum iti doresti. Viata e cum vrea ea sa fie daca ai trait mai mereu cu picioarele pe pamant, daca ti-ai dorit sa fi lucid in fiecare moment pe care l-ai trait.
E ngrozitor sa nu poti sa uiti, e ingrozitor sa nu vrei sa uiti, e ingrozitor sa uiti si sa ti se aminteasca, e ingrozitor sa-ti doresti ceva si sa nu poti avea pentru ca pentru altii e ingrozitor sa nu poata uita si-i chinuie, ii chinuie rau.
Nu-mi aduc aminte cand am fost ultima data fericita, cand am zambit sincer...nu-mi aduc aminte sa ma fi bucurat pentru lucrurile marunte pentru care ma bucuram acum ceva vreme...
*************
Simt miros de iarna cand ies din casa, iubirea se invarte in jurul meu, am aburii iluziilor dinaintea pasilor, speranta imi da aripi, pot ajunge la cer daca vreau, tot timpul am putut ce am vrut, nimic nu-mi sta in cale, viata e asa cum vrei tu sa fie, n-ai cum si n-ai cu cine....
Voi fi mereu intre doua clipe...doar ca una din cele doua e trecuta...
Si ca sa nu uit, ca sa fie mai ingrozitor, imi repet in fiecare zi:
"Viata nu este cea pe care o traiesti, ci cea pe care ti-o amintesti pentru a o povesti." Si uite viata mea...
Nu e de judecat nimic...sunt oameni si oameni. Sunt oameni prea lasi si oameni prea curajosi. Cei curajosi au fost si ei lasi la un moment dat. Si acum se tem, dar au un strop de nebunie care le ofera curajul.
Rezista, rezista si intr-o mie de ani lumea va fi asa cum iti doresti tu, pacat ca n-o sa mai fi aici sa-ti traiesti, la maxim, gloria; vei putea doar privi de undeva , de Sus si-o sa zambesti stramb, cu lacrimi in ochi: am reusit...
***************
Un singur gand ma bantuie de ceva vreme: "e ingrozitor sa nu poti sa uiti". Si imi rasuna tot mai apasat in minte, insa nu stii de ce. Candva imi repetam ca sunt cel mai puternic om de pe pamantul asta si ca daca eu imi doresc ceva, tot universul va conspira pentru implinirea dorintelor mele.
Ieri mi s-a spus ca viata e grea, ca viata e cruda, ca viata e curva , ca...ca viata e oricum, numai nu cum iti doresti. Viata e cum vrea ea sa fie daca ai trait mai mereu cu picioarele pe pamant, daca ti-ai dorit sa fi lucid in fiecare moment pe care l-ai trait.
E ngrozitor sa nu poti sa uiti, e ingrozitor sa nu vrei sa uiti, e ingrozitor sa uiti si sa ti se aminteasca, e ingrozitor sa-ti doresti ceva si sa nu poti avea pentru ca pentru altii e ingrozitor sa nu poata uita si-i chinuie, ii chinuie rau.
Nu-mi aduc aminte cand am fost ultima data fericita, cand am zambit sincer...nu-mi aduc aminte sa ma fi bucurat pentru lucrurile marunte pentru care ma bucuram acum ceva vreme...
*************
Simt miros de iarna cand ies din casa, iubirea se invarte in jurul meu, am aburii iluziilor dinaintea pasilor, speranta imi da aripi, pot ajunge la cer daca vreau, tot timpul am putut ce am vrut, nimic nu-mi sta in cale, viata e asa cum vrei tu sa fie, n-ai cum si n-ai cu cine....
Voi fi mereu intre doua clipe...doar ca una din cele doua e trecuta...
Si ca sa nu uit, ca sa fie mai ingrozitor, imi repet in fiecare zi:
"Viata nu este cea pe care o traiesti, ci cea pe care ti-o amintesti pentru a o povesti." Si uite viata mea...
Nu e de judecat nimic...sunt oameni si oameni. Sunt oameni prea lasi si oameni prea curajosi. Cei curajosi au fost si ei lasi la un moment dat. Si acum se tem, dar au un strop de nebunie care le ofera curajul.
Rezista, rezista si intr-o mie de ani lumea va fi asa cum iti doresti tu, pacat ca n-o sa mai fi aici sa-ti traiesti, la maxim, gloria; vei putea doar privi de undeva , de Sus si-o sa zambesti stramb, cu lacrimi in ochi: am reusit...
marți, 27 octombrie 2009
Ce zi si azi...
Candva soarele va straluci si-n lumina lui iti vei aduce aminte tot ce nu ti-am spus, tot ce as fi vrut sa-ti spun si-o sa regreti o mie de ani ca...ca ti-ai dorit si n-ai avut curaj...o sa-mi regreti oboseala si saturatia la care azi am ajuns si-o sa-ti doresti sa fiu din nou cu zambetul pe buze ca inainte, sa glumesc si sa te intreb: Ce mai faci? N-ai chef de un ceai?
Ma simt obosita si fara chef, daca as spune ca am nevoie de o pauza, n-as minti, ins adoar in pauza voi fi odihnita. Si din nou de la capat...
Ce zi si azi... ca n-as stii cum sa-i spun mai bine...de vina sau de vis si ea?!
Ma simt obosita si fara chef, daca as spune ca am nevoie de o pauza, n-as minti, ins adoar in pauza voi fi odihnita. Si din nou de la capat...
Ce zi si azi... ca n-as stii cum sa-i spun mai bine...de vina sau de vis si ea?!
luni, 26 octombrie 2009
Ura
Am adormit greu aseara si azi m-am trezit ciudat. Cu un sentiment de ura. Urasc. Toata viata m-am temut sa nu cumva sa urasc. Si uite...azi urasc mai mult ca oricand pe lumea asta, iar ura mea ma va ajuta sa inving orice obstacol si orice incercare a oricui de a-mi intra in minte si de a ma intoarce din drum. Voi uri pana cand nu voi mai avea aer si viata in mine, voi regreta pana laultima suflare ca am avut prea mult curaj si voi spera in continuare la un nou inceput, departe ...
La urma urmei, oricum a fost o prostie, care nu se va mai repeta!
Ce zi de luni ciudata...
La urma urmei, oricum a fost o prostie, care nu se va mai repeta!
Ce zi de luni ciudata...
duminică, 25 octombrie 2009
Cel mai minunat om
Poate ca am fost mai mereu un om minunat, dar nu am fost niciodata un prieten bun. Ce ar trebui sa faca un om minunat? Mereu am avut raspunsuri la intrebarile mele, raspunsuri care de fiecare data mi-au taiat rasuflarea.
Un om minunat nu trebuie sa faca nimic. trebuie sa fie doar minunat.
Cel mai minunat om este omul care se poate mentine minunat din momentul in care s-a nascut, pana in ultima clipa a vietii lui.
Cel mai fericit om este omul care poate face fericiti inca o mie de oameni, prin simpla lui prezenta.
Cel mai plin de viata om este omul care a putut sa zambeasa pana si in moemntul cand visele i s-au spulberat.
Cel mai iubitor om este omul care poate iubi un om pe care nu la- intalnit niciodata.
Cel mai trist om este omul care nu isi poate spune tristetea in fata altora.
Cel mai curajos om este omul care a pus inaintea tuturor lucrurilor dorinta de a-si realiza planurile.
Cel mai indurerat om este omul care niciodata n-a visat ca poate ajunge la stele.
Cel mai frumos om este omul care isi expune frumusetea interioara.
Cel mai... om... este omul...care...
"Iar femeia minunata trebuie sa fie doar minunata."
Un om minunat nu trebuie sa faca nimic. trebuie sa fie doar minunat.
Cel mai minunat om este omul care se poate mentine minunat din momentul in care s-a nascut, pana in ultima clipa a vietii lui.
Cel mai fericit om este omul care poate face fericiti inca o mie de oameni, prin simpla lui prezenta.
Cel mai plin de viata om este omul care a putut sa zambeasa pana si in moemntul cand visele i s-au spulberat.
Cel mai iubitor om este omul care poate iubi un om pe care nu la- intalnit niciodata.
Cel mai trist om este omul care nu isi poate spune tristetea in fata altora.
Cel mai curajos om este omul care a pus inaintea tuturor lucrurilor dorinta de a-si realiza planurile.
Cel mai indurerat om este omul care niciodata n-a visat ca poate ajunge la stele.
Cel mai frumos om este omul care isi expune frumusetea interioara.
Cel mai... om... este omul...care...
"Iar femeia minunata trebuie sa fie doar minunata."
vineri, 23 octombrie 2009
Aiureli
A fost cald azi. Era de tricou cu ceva pe deasupra. Chiar azi, cand as fi avut nevoie de o gura de aer rece. Sa ma trezeasca din visare. Sa nu mai vad lumea cu susul in jos. M-as plimba, pe oriunde, pe undeva pe unde nu m-am plimbat niciodata. Dar daca ies din casa, mi se face frig. Si rabd, pana imi ingheata sufletul in mine. Mi-am facut obiceiul sa fumez in camera. O sa ma dezvat, n-ar fi prima data cand ar trebui sa ma dezvat de ceva.
Si-atat! Nu ma luati in seama. Nu-s nici de vina, nici de vis...
Si-atat! Nu ma luati in seama. Nu-s nici de vina, nici de vis...
joi, 22 octombrie 2009
Povestea de pe noptiera
Avea mainile firave. Si mici. Degetele subtiri si putin strambe. Unghiile abia i se vedeau, dar cele care i se vedea erau curate. Si ea era curata. Tot timpul a fost curata. Si parul il are curat, desi mai tot timpul il tine strans -ii e frica sa-l arate. Ochii ii are mici, caprui si adanci - niciodata n-o sa poti citi in ei gandurile sale. E mai tot timpul palida, dar zambeste mereu, indiferent daca fizic innebuneste de durere. Tot timpul s-a preocupat sa arate impecabil. Niciodata nu a purtat o pereche de sosete de doua ori. Si mereu albe. Pantofii ii erau curati tot timpul. Mereu ii ingrijea. Si avea multi. Camasile si le calca, la dunga si avea grija sa-i vina bine. Se dichisea in oglinda dimineata. Ii place sa poarte camasi. Ii place ei. Cu blugi. Ii plac blugii la nebunie. Tricourile albe ii sunt albe. Le ingrijeste. Nu poarta un tricou de doua ori.
***
Vorbea intruna. La un moment dat as fi putut spune ca are halucinatii. Din cauza febrei. Dar nu. Ii place sa vorbeasca mult. Mereu i-a fost teama, dar si-a invins-o pe aceasta. Vorbea intruna despre implinire...
- Implinirea vine din nou, din urma experientelor de viata prin care am trecut, toti la un moment dat, din dorinta noastra de a ne incapatana sa...
[Si s-a oprit brusc. Pentru ca si-a dat seama ca mereu a fost o incapatanata. Niciodata nu a ascultat pe nimeni. N-a acceptat un sfat in viata ei, n-a acceptat pe nimeni sa se amestece in dezordinea ei, a fost insingurata mereu, insa se exterioriza atat d ebine ca nu ti-ai fi dat seama, a trecut prin viata multora si si-a lasat amprenta acolo, nimeni n-o s-o uite, a luat tot cea a putut de la fiecare, tot a luat, cu delicatete si bun simt, incat nicicare nu si-a dat seama. A declarat razboi tuturor care ai indraznit sa o raneasca si s-a inrait, s-a umplut de ura, s-a ambitionat sa distruga si sa se razbune]...
- Da, mereu am zis ca nimic nu trece pe langa mine, ca va veni si vremea mea, ca ma voi razbuna si-am sa stau intr-un colt si-am sa ma hranesc cu durerea celor care la un moment dat au ras de mine ...
[Si-a tacut iar. Stiu ce ii trece prin cap, stiu... stie ca cea mai buna razbunare este sa arati omului ca esti mai bun ca el. Dar ea vrea sa raneasca, vrea sa se scape de veninul care i-a invadat sufletul, vrea cu orice pret sa se elibereze]...
- Dar imi vor ramane pacatele, pentru o viata de acum...
* fictiune
***
Vorbea intruna. La un moment dat as fi putut spune ca are halucinatii. Din cauza febrei. Dar nu. Ii place sa vorbeasca mult. Mereu i-a fost teama, dar si-a invins-o pe aceasta. Vorbea intruna despre implinire...
- Implinirea vine din nou, din urma experientelor de viata prin care am trecut, toti la un moment dat, din dorinta noastra de a ne incapatana sa...
[Si s-a oprit brusc. Pentru ca si-a dat seama ca mereu a fost o incapatanata. Niciodata nu a ascultat pe nimeni. N-a acceptat un sfat in viata ei, n-a acceptat pe nimeni sa se amestece in dezordinea ei, a fost insingurata mereu, insa se exterioriza atat d ebine ca nu ti-ai fi dat seama, a trecut prin viata multora si si-a lasat amprenta acolo, nimeni n-o s-o uite, a luat tot cea a putut de la fiecare, tot a luat, cu delicatete si bun simt, incat nicicare nu si-a dat seama. A declarat razboi tuturor care ai indraznit sa o raneasca si s-a inrait, s-a umplut de ura, s-a ambitionat sa distruga si sa se razbune]...
- Da, mereu am zis ca nimic nu trece pe langa mine, ca va veni si vremea mea, ca ma voi razbuna si-am sa stau intr-un colt si-am sa ma hranesc cu durerea celor care la un moment dat au ras de mine ...
[Si-a tacut iar. Stiu ce ii trece prin cap, stiu... stie ca cea mai buna razbunare este sa arati omului ca esti mai bun ca el. Dar ea vrea sa raneasca, vrea sa se scape de veninul care i-a invadat sufletul, vrea cu orice pret sa se elibereze]...
- Dar imi vor ramane pacatele, pentru o viata de acum...
* fictiune
miercuri, 21 octombrie 2009
In jurul viselor mele...
Un vis neimplinit nu este un vis. Visele pe care nu mi le-am implinit si a trecut vremea implinirii lor, inseamna ca nu au fost vise. Ceea ce ma implinit a fost realitate si a ramas undeva in spatele meu, sa-mi guverneze viata. Visele sunt multe, sunt cladite, daramate, dar la un moment dat le putem numi implinite. Putem vorbi ani in sir despre vise si sa ajungem la concluzia ca ne-am inselat. Ca sa fie vis trebuie speranta, trebuie credita, trebuie implinire. am visat si eu si-am implinit. Ceea ce nu am visat, nu am implinit. Ceea ce as fi vrut sa implinesc si n-am implinit, inseamna ca bla bla bla...eu vorbesc azi despre vise. Vorbesc despre implinire si neimplinire, despre credinta si necredinta, despre fericire si nenorocire, despre...ah...eu vorbesc azi despre mine, caci despre lume nu am dreptul. Paote am un minim de drept sa ma judec pe mine, insa lumea, in ansamblul ei, nu am dreptul s-o judec. Eu nu am creat lumea si lumea nu m-a creat pe mine. Frumusetea mea nu se datoreaza lumii, si frumusetea lumii nu se datoreaza mie. Frumusetea mea mi-o datorez mie, implinirile la fel, credinta sau necredinta sunt propriile-mi stari sufletesti si propriile-mi probleme.Viata i-o datorez mamei, copilaria frumoasa o datorez mamei, adolescenta razvratita mi-o datorez mie, maturitatea care e si nu e i-o datorez societatii, inteligenta mi-o datorez mie, puerea de a visa tot mie, gandurile necurate , noptilor in care nu dorm, gandurile curate celor ce ma inconjoara si-mi sunt alaturi, zambetul il datorez naturii, tristetea mi-o datorez tot mie, bucuria de acum o datorez altcuiva, siguranta i-o datorez lui, baiatului meu, iar ceea ce sunt in intragime ii datorez lui Dumnezeu.
Nu stiu daca sunt tocmai ceea ce am visat, iar daca nu sunt, insemana ca am visat altceva. La un moment dat voi pune in balanta ceea ce am fost acasa la mama si ceea ce sunt acasa la mine - schimbarea o resimtim cu totii. Acasa la mama pot fi Daniela cea copilaroasa, cea ingamfata, cea care a crescut acolo, acasa la mine sunt Daniela care a devenit in urma experientelor de viatablande, dure, crude, tragice...
Ce mi se potriveste mai bine o sa aflu in alta viata, in alte vise...iar in jurul viselor mele vor fi mereu dorintele mele, sperantele mele, iluziile mele, voi fi EU!
Nu stiu daca sunt tocmai ceea ce am visat, iar daca nu sunt, insemana ca am visat altceva. La un moment dat voi pune in balanta ceea ce am fost acasa la mama si ceea ce sunt acasa la mine - schimbarea o resimtim cu totii. Acasa la mama pot fi Daniela cea copilaroasa, cea ingamfata, cea care a crescut acolo, acasa la mine sunt Daniela care a devenit in urma experientelor de viatablande, dure, crude, tragice...
Ce mi se potriveste mai bine o sa aflu in alta viata, in alte vise...iar in jurul viselor mele vor fi mereu dorintele mele, sperantele mele, iluziile mele, voi fi EU!
luni, 19 octombrie 2009
Constatare
Felicitari pentru cei care au reusit, intr-o viata ca asta, sa-si uite pacatele si sa fie linistiti, la suprafata. Oricum in adancul sufletului lor implinirea, multumirea si linistea sunt sentimente atat de ciudate si straine. Lumea in care se invarteau pana nu de mult, se va invarti la nesfarsit in jurul lor si nu le va da pace. Va fi ca un blestem pentru ei sa traiasca in zilele noastre cu sentimentul de vina, pentru ca se simt vinovati pentru sfidarea legilor naturii atat de firesti, pentru ca se simt oricum, numai cum ar vrea nu.
Fiti fericiti, iubiti, dragolor si fiti vinovati pana veti intra in pamant. Nici acolo vina nu va disparea. Nici macar in momentul mortii voastre nu veti fi fericiti! Pentru ca n-o sa va lase ceva dinlauntrul vostru...si nu va fi blestemul meu, va fi realitatea.
Nu va mai mintiti si nu va mai aruncati praf in ochi...in lumea asta n-o sa fiti linistiti niciodata.
Poate doar resemnati...
Fiti fericiti, iubiti, dragolor si fiti vinovati pana veti intra in pamant. Nici acolo vina nu va disparea. Nici macar in momentul mortii voastre nu veti fi fericiti! Pentru ca n-o sa va lase ceva dinlauntrul vostru...si nu va fi blestemul meu, va fi realitatea.
Nu va mai mintiti si nu va mai aruncati praf in ochi...in lumea asta n-o sa fiti linistiti niciodata.
Poate doar resemnati...
sâmbătă, 17 octombrie 2009
Non - Schimbare
Stiu... am sa ies in strada si-am sa strig in gura mare - sunt eu, aceeasi dintotdeauna. Nu m-am schimbat deloc desi ati vrut cu toii sa ma schimb. Nu m-am tradat, nu m-am umilit, n-am facut nimic din ce n-am vrut sa fac.
joi, 15 octombrie 2009
Zile vin si trec...
...una cate una, timpul are sau n-are rabdare? Ce-mi pasa mie? Linistea ce o simt acum e mai importanta decat orice pe lumea asta.
Traiesc clipa de fata, la maine nu ma gandesc. Pentru maine, exista maine...
Zile vin si trec, eu raman la fel, doar mai se mai adauga o zi in plus de batranete. si oboseala...
Traiesc clipa de fata, la maine nu ma gandesc. Pentru maine, exista maine...
Zile vin si trec, eu raman la fel, doar mai se mai adauga o zi in plus de batranete. si oboseala...
marți, 13 octombrie 2009
Marti 13
Cand ma suparm pe ceva, cand dadeam cu capul de pragul de sus, cand eram depresiva, cand eram dezamagita, spuneam mereu: azi e prima zi din restul vietii mele.
Ei, azi chiar e prima zi din restul vietii mele. Ieri s-a pus punct unei povesti care nu mai avea putere sa mearga mai departe -caci, stiti voi, unele povesti chiar merg mai departe, insa la un moment dat au si ele un sfarsit - iar azi, marti, 13, e prima zi din restul vietii mele. Nu, nu, nu m-am mai nascut o data, nenorocirea a fost suportabila si n-a necesitat dorinta de a ma mai naste o data. Si pana la urma de ce?
Oricum si in oricate vieti as trai, mereu voi face aceleasi greseli.
E marti 13 si-mi amintesc de examenul din ultimul an de facultate care a fost intr-o marti 13. Cel mai frumos an poate.
Nu stiu daca ma voi ierta vreodata ca am renuntat asa usor...la ce???
La ce...o sa va spun in alta zi.
Ei, azi chiar e prima zi din restul vietii mele. Ieri s-a pus punct unei povesti care nu mai avea putere sa mearga mai departe -caci, stiti voi, unele povesti chiar merg mai departe, insa la un moment dat au si ele un sfarsit - iar azi, marti, 13, e prima zi din restul vietii mele. Nu, nu, nu m-am mai nascut o data, nenorocirea a fost suportabila si n-a necesitat dorinta de a ma mai naste o data. Si pana la urma de ce?
Oricum si in oricate vieti as trai, mereu voi face aceleasi greseli.
E marti 13 si-mi amintesc de examenul din ultimul an de facultate care a fost intr-o marti 13. Cel mai frumos an poate.
Nu stiu daca ma voi ierta vreodata ca am renuntat asa usor...la ce???
La ce...o sa va spun in alta zi.
luni, 12 octombrie 2009
Succes!
Azi am citit undeva: "Oamenii intra in viata ta pentru un motiv, sezon sau o viata."
Ce spun eu: sezonul asta s-a incheiat. Viata merge mai departe. Am observat in ultimul timp ca viata chiar merge mai departe - nu e chiar asa grav precum am crezut eu! Nu e chiar roz, in fiecare zi, dar se poate trai. Si se poate trai oricum - nu mai imi e teama de singuratate. M-am obisnuit cu ea.
Cat despre mine...azi e o noua zi din saptamana lunii acestui an!
Succes!
Ce spun eu: sezonul asta s-a incheiat. Viata merge mai departe. Am observat in ultimul timp ca viata chiar merge mai departe - nu e chiar asa grav precum am crezut eu! Nu e chiar roz, in fiecare zi, dar se poate trai. Si se poate trai oricum - nu mai imi e teama de singuratate. M-am obisnuit cu ea.
Cat despre mine...azi e o noua zi din saptamana lunii acestui an!
Succes!
vineri, 9 octombrie 2009
Ce spun azi
Fiecare zi e altfel - acum un an eram un om in schimbare, renuntand la vicii si incercand sa-mi schimb modul de viata, modul meu obisnuit de viata; acum cateva luni iubeam ca nebuna; acum 2 luni am intalnit pe cineva care o sa ma ajute de acum inainte si-o sa ma ajute mult si-o sa fiu implinita; ieri am hotarat sa ma desprind de tot, sa fiu Daniela dintotdeauna; iar azi... azi e prima zi dupa ieri si dupa ce hotarare prosteasca sau nu am luat...
Ce spun azi: Iubirile sunt prea scurte, drumurile prea lungi (de aia n-ajungem in timp util la iubiri), iar eu traiesc pana la epuizare. Epuizarea cui? Epuizarea mea - si am nevoie de o pauza, de-o viata!
Ce spun azi: Iubirile sunt prea scurte, drumurile prea lungi (de aia n-ajungem in timp util la iubiri), iar eu traiesc pana la epuizare. Epuizarea cui? Epuizarea mea - si am nevoie de o pauza, de-o viata!
joi, 8 octombrie 2009
Despre azi, maine si ... mereu...
Vine o vreme cand iti dai seama ca toate zilele iti sunt la fel, ca parca nu mai ai ce sa fcai, ca nu mai gasesti alinare - desi nici nu ai cautat - ca nu mai ai vise, desi nici n-ai visat niciodata, ca nu mai ai sperante, resurse, dorinte, idei, ganduri...nu mai ai nimic din ce crezi tu ca aveai candva.
Sa fie oare un cerc vicios al...al nepasarii in care ne invartim, in fiecare zi, pe rand, toti?
Toti dintre noi?
La maine nici nu mai am curaj sa ma gandesc. Era o vreme in care indrazneala, curajul, perseverenta si entuziasmul pe care le afisam in fiecare zi imi intregeau visele , sperantele si realitatea...
Sa fie oare un cerc vicios al...al nepasarii in care ne invartim, in fiecare zi, pe rand, toti?
Toti dintre noi?
La maine nici nu mai am curaj sa ma gandesc. Era o vreme in care indrazneala, curajul, perseverenta si entuziasmul pe care le afisam in fiecare zi imi intregeau visele , sperantele si realitatea...
marți, 6 octombrie 2009
Despre tristete si nu numai
Tristetea este starea de fapt a celui care s-a saturat de bine, este starea celui care se va compromite pe sine pentru a scapa tot de sine. Tristetea e pentru cel care s-a saturat de o fericite conditionata. Caci pana la sfrarsituri -si asta se intampla de la inceputurile lumii - suntem conditionati. Si constransi.
Ce dar ciudat al omenirii...
Ce dar ciudat al omenirii...
'Neatza...
Este o dimineata mohorata de toamna, iar eu sunt asemenea ei. Simt ca traiesc asa cum traiam candva, toamna. E toamna mea, si nu e ultima. Anul trecut a fost o primavara continua.
Mi-era dor...
Fumez, mi-e somn si ma pregatesc de lucru.
N-am chef.
O zi buna tuturor, o zi mai buna ca a mea.
Sper doar sa nu ploua. Mi-ar intregi tristetea!
Mi-era dor...
Fumez, mi-e somn si ma pregatesc de lucru.
N-am chef.
O zi buna tuturor, o zi mai buna ca a mea.
Sper doar sa nu ploua. Mi-ar intregi tristetea!
duminică, 4 octombrie 2009
Ce...si cum?
Sa fie momentul oportun in care eu, Daniela, sa accept ca se poate pierde si ac si eu am pierdut? Sa invat sa ma resemnez?
Hah...niciodata! Eu nu stiu sa pierd, nu stiu nici sa ma retrag, nu stiu nici sa invat...
Ce dracu stiu sa fac? Ce si cum?
Eu n-am pierdut nimic pentru ca nu am pariat nimic. Poate am pariat doar cu sulfetul si acum am ramas fara...am pariat cu un suflet pe care oricum de mult nu-l mai aveam...asa cum era el!
Hah...niciodata! Eu nu stiu sa pierd, nu stiu nici sa ma retrag, nu stiu nici sa invat...
Ce dracu stiu sa fac? Ce si cum?
Eu n-am pierdut nimic pentru ca nu am pariat nimic. Poate am pariat doar cu sulfetul si acum am ramas fara...am pariat cu un suflet pe care oricum de mult nu-l mai aveam...asa cum era el!
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Amalgam
Mi-am amintit ca te-am intalnit pe cand incercam sa tai fumul cu cutitul
si eram suparata ca n-am un cutit
ascutit
Lama era arsa, de sarutarile lungi
din noptile scurte
Si gandul ca nu taie
m-a facut sa caut in arsita verii dinspre toamna
ultimului meu vis
dorinta care inca ma arde
si nu am lasa sa vad
dicolo de fumul
pe care cutitul cu lama tocita
nu ma lasa
si nu ma lasa
sa-l tai
Din amintiri poti trai o viata
Dar o viata nu poti trai cu o singura amintire
imi tin bratele incrucisate
Spre tine nu mai alerg
din cauza noastra au murit iubirile
de prea multa fericire am suferit mereu
si ganduri fara sens am avut, cat pentru doi
Cat pentru doi pe care nu i-am cunoscut niciodata
cat pentru 1+1 =1
caci de 2 n-ai auzit nicicand
si mi-e frig si mi-e sete
si ganduri am si n-am
nu pot vorbi decat in somn
si mi-e teama de fumul
pe care, azi
azi...cutitul
lama lui
taiusul frant in dulcea imbratisare a ploapelor arse
rabdarea care-mi lipseste adesea
si sensul care nu e acum...
( cam atat, azi...pun capul pe perna si ma rog sa n-am vise, sa nu vorbesc in somnsi sa gasesc un cutit cu care sa tai fumul si posibilitatea de a uita...de mine, macar pentru o clipa)
si eram suparata ca n-am un cutit
ascutit
Lama era arsa, de sarutarile lungi
din noptile scurte
Si gandul ca nu taie
m-a facut sa caut in arsita verii dinspre toamna
ultimului meu vis
dorinta care inca ma arde
si nu am lasa sa vad
dicolo de fumul
pe care cutitul cu lama tocita
nu ma lasa
si nu ma lasa
sa-l tai
Din amintiri poti trai o viata
Dar o viata nu poti trai cu o singura amintire
imi tin bratele incrucisate
Spre tine nu mai alerg
din cauza noastra au murit iubirile
de prea multa fericire am suferit mereu
si ganduri fara sens am avut, cat pentru doi
Cat pentru doi pe care nu i-am cunoscut niciodata
cat pentru 1+1 =1
caci de 2 n-ai auzit nicicand
si mi-e frig si mi-e sete
si ganduri am si n-am
nu pot vorbi decat in somn
si mi-e teama de fumul
pe care, azi
azi...cutitul
lama lui
taiusul frant in dulcea imbratisare a ploapelor arse
rabdarea care-mi lipseste adesea
si sensul care nu e acum...
( cam atat, azi...pun capul pe perna si ma rog sa n-am vise, sa nu vorbesc in somnsi sa gasesc un cutit cu care sa tai fumul si posibilitatea de a uita...de mine, macar pentru o clipa)
Nimic...
Cam asa suna despartirea de lumea pe care am trait-o pana mai azi: Nimic, si dintr-un nimic mai mic, un nimic mai mare..."
Puteam sa fiu orice mi-as fi dorit eu in viata asta, insa am facut imprudenta de a ma imparti cu altii. Puteam sa traiesc singura s sa-mi dau seama ca viata a trecut pe langa mine. Sau puteam sa nu-mi dau seama. Puteam sa-mi arnjez gandurile si lucrurile in acelasi fel ca pana nu de mult. Mi-am promis ca n-am sa ma schimb niciodata, pentru nimeni. M-am masurat pe mine cu proprile-mi puteri, si-am fost invinsa. Paltesc acum pentru ingnoranta pe care am avut-o fata de mine, fata de sufletul meu, fata de promisiunile mele. Am reusit sa-mi duc la bun sfarsit catev planuri si dorinte: am vazt lumea pe care am vrut s-o vad, am vazut cele mai frumoase orase, cele mai minunate locuri din lumea asta - alta lume decat cea in care mi-am imaginat ca voi trai pentru totdeauna -
Puteam sa fac tot ce-mi doream, dar nu singura. insingurarea nu duce tocmai la o viata luminata si stiuasta insa nu mi s-a dat o alta alternativa. Sa mai construiesc ceva singura, am obosit.
Inca n-am luat hotarari drastice, probabil nici n-o sa iau. Voi fi mereu pregatita sa tin piept celor care vor incerca sa ma raneasca si sa le spun de pe acum sa nu indrazneasca.
Increderea o am inca, insa in mine. Am avut-o dintotdeauna. Despre credinta am vorbit mult si inca mai vorbesc. Credinta m-m ajutat sa merg mai departe, chiar si tarandu-ma. La un moment dat, din genunchi...in picioare si am zambit -stramb sau cum am putut eu mai bine. Am zambit. Zambetul meu adesea a adus liniste in viata altora. Mai putin in a mea. Nelinistea o am, am avut-o mereu. Nu stiu din ce cauza. Am avut tot ce mi-am dorit mereu, insa niciodata n0a fost suficient. Ceva lipsea...intotdeauna va lipsi ceva. Cuvintele m-au ajutat sa-mi construeisc paradisul in care traiesc acum -si cand ma gandesc ca un singur cuvant ar fi putut schimba radical cursul firesc al existentei mele pe acest pamant.
Cat despre dragoste, multumire si impacare...nu stiu ce sa povestesc.
Voi fi mereu intre doua clipe cand va fi nevoie de un suflet...azi ma rog sa-mi creasca aripi, maine...exista un maine pentru noi? Pentru noi toti?
Puteam sa fiu orice mi-as fi dorit eu in viata asta, insa am facut imprudenta de a ma imparti cu altii. Puteam sa traiesc singura s sa-mi dau seama ca viata a trecut pe langa mine. Sau puteam sa nu-mi dau seama. Puteam sa-mi arnjez gandurile si lucrurile in acelasi fel ca pana nu de mult. Mi-am promis ca n-am sa ma schimb niciodata, pentru nimeni. M-am masurat pe mine cu proprile-mi puteri, si-am fost invinsa. Paltesc acum pentru ingnoranta pe care am avut-o fata de mine, fata de sufletul meu, fata de promisiunile mele. Am reusit sa-mi duc la bun sfarsit catev planuri si dorinte: am vazt lumea pe care am vrut s-o vad, am vazut cele mai frumoase orase, cele mai minunate locuri din lumea asta - alta lume decat cea in care mi-am imaginat ca voi trai pentru totdeauna -
Puteam sa fac tot ce-mi doream, dar nu singura. insingurarea nu duce tocmai la o viata luminata si stiuasta insa nu mi s-a dat o alta alternativa. Sa mai construiesc ceva singura, am obosit.
Inca n-am luat hotarari drastice, probabil nici n-o sa iau. Voi fi mereu pregatita sa tin piept celor care vor incerca sa ma raneasca si sa le spun de pe acum sa nu indrazneasca.
Increderea o am inca, insa in mine. Am avut-o dintotdeauna. Despre credinta am vorbit mult si inca mai vorbesc. Credinta m-m ajutat sa merg mai departe, chiar si tarandu-ma. La un moment dat, din genunchi...in picioare si am zambit -stramb sau cum am putut eu mai bine. Am zambit. Zambetul meu adesea a adus liniste in viata altora. Mai putin in a mea. Nelinistea o am, am avut-o mereu. Nu stiu din ce cauza. Am avut tot ce mi-am dorit mereu, insa niciodata n0a fost suficient. Ceva lipsea...intotdeauna va lipsi ceva. Cuvintele m-au ajutat sa-mi construeisc paradisul in care traiesc acum -si cand ma gandesc ca un singur cuvant ar fi putut schimba radical cursul firesc al existentei mele pe acest pamant.
Cat despre dragoste, multumire si impacare...nu stiu ce sa povestesc.
Voi fi mereu intre doua clipe cand va fi nevoie de un suflet...azi ma rog sa-mi creasca aripi, maine...exista un maine pentru noi? Pentru noi toti?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)