Te iubesc, Danielaaaaa

Si a strigat, cat a putut de tare: "Te iubesc, Danielaaaaa ! ! !" eu am ramas cu lacrimi in coltul ochilor si mi-a fost teama sa le dau drumul. Sa curga. Mi-a inceput tampla dreapta sa-mi zvacneasca din ce in ce mai apasat si mi se transitea la inima si-mi provoca mii de batai pe minut. Isi dorea sa-mi iasa din piept (inima). Cum s-o las? Cum sa n-o las. M-am inmuiat in niste brate calde si care tresareau de dor si mi-am amintit ca sunt cea mai importanta pentru ca sunt. Traiesc, exist, respir, zvacnesc si inca din toate incheieturile, sunt cine sunt datorite tie (si numai tie), sunt fericita numai in preajma ta, ma simt cum nu m-am simtit de cand am deschis ochii prima data, de cand am simtit atingerea calda a mamei pe mainile mele, sunt tanara, am toata viata inainte ca sa mi-o traiesc pe cele mai inalte straturi de aventura si n-o sa ma schimb pentru nimic in lume, am ceea ce imi doresc pentru ca am luptat si lupt in continuare cu mine si cu oricine, cred si mi-e frica de Dumnezeu (insa stiu ca El ma iubeste).

Si mai presus de toate, am cele mai frumoase vise...