luni, 9 martie 2009

Povestea de pe noptiera III

- Tu poate n-ai inteles ca NU existenta cuvintelor "Te iubesc" ma face sa te iubesc mai mult...

-Te iubesc, spune-mi ca ma iubesti...

-Nu!

-Te rog spune-mi ca ma iubesti...

-Nu, Daniela, tu trebuie sa inveti sa simti asta, nu sa auzi. Nu faptul ca auzit te face sa crezi asta.

(M-am inchis un timp in carapacea mea, ca o broasca testoasa fricoasa, si-am stat acolo si-am plans infundat, in liniste, fara sa ma auda si fara sa ma simta si m-am rugat in tacere sa se intoarca la mine si sa-mi spune ceea ce imi doream atat de mult sa aud. S-a intors, m-a sarutat, mi-a atins toata gandurile, toata pielea mea, fiecare particica pentru ca mi-a promis ca nu va ramane parte din mine neatinsa...m-a iubit pana am simtit ca nu mai am aer...insa nu mi-a spus. Nu mi-a spus nimic. Mi s-a parut ca visez....mi s-a parut ca intr-o clipa toata viata mea s-a prabusit in jurul c elor mai frumoase amintiri. Nu te mai gaseam...ma chinuia visul, si-am plecat in cautarea ta. Te-am gasit undev , undeva departe de mine, departe de lumea in care traim...te-am gasit d epartea cealalta a drumului si nu puteam si nu indrazneam sa ma apropii. Ne despartea un imens perete de gheata, de reprosurile mele ca sunt as acum sunt si ca nu stiu cum si cand si ce sa fac ...si mai ales de ce... Simteam ca te prabusesti si ca ti se taie respiratia....imi doream sa te sarut...sa-mi mori in brate daca e sa-mi mori...)

-Daniela, Daniela...Daniela trezeste-te...

(Te auzeam dar imaginea visului in care mureai cate putin inaintea mea si eu nu puteam face nimic, ma facea sa ma adancesc si mai tare si sa-mi doresc sa alerg spre tine sau cat mai departe...)

-Daniela, Daniela...

(M-am trezit apoi cu ochii atintiti in tavan, cu lacrimi in coltul lor care-mi ardeau toate visele de dinainte)

-Daniela, ce ai visat? Daniela iti mai aduci aminte?

(Nu puteam vorbi, insa am zis ca da...)
Am zis doar:

-Esti aici? Sigur esti aici?

M-am trezit abia acum, in patul gol, singura si mi-am dat seama ca...
...ma simt atat de obosita. Si e abia luni...
Daniela, nu mai visa atat....

Niciun comentariu: