Ma deranjeaza ceva. De ceva timp. Schimbul acesta de agitatie - liniste care predomina in ultimul timp. Mi-e teama pentru ca nu stiu unde incepe si unde se termina una dintre stari. Si mai ales in care ma aflu, mai mult timp. In majoritatea cazurilor imi place sa cred ca ceea ce am, mi se si potriveste de minune. Ma simt fara aer din cauza trecerilor brusce si instinctive prin agitatie -liniste si-mi vine sa-mi iau ...campii...si sa ma duc, oriunde, numai unde vad cu ochii,nu...
Imi place sa ma joc cu cuvintele, zau! Imi place de mor. Una dintre adevaratele valori pe care le tin in palma e aceasta joaca. Mi-am dat seama ca pot, nu tarziu, dar nici devreme nu. Poate ca la momentul potrivit, la momentul optim...si-am zis - CE BINE CA SUNT.
Traiesc in antiteza asta de ceva vreme. Nu-mi face nici bine, dar nici rau. Imi place sa simt viata in jurul meu si-mi place sa simt si gol -goliciune -liniste - pace.
Liniste...cand ma gandesc la liniste nu ma gandesc la acea liniste pe care o simt cand sunt acasa, cu geamul inchis si s anu aud muzica(sau poate doar in surdina), sa nu troncane vecinul de la 4, sau cel de la 2 sa-si bata nevasta, sa nu aud aglomeratia si graba de afara, sa ma ghidez, da, dupa principiul "grabeste-te" incet si sa traiesc viata luminata pe care mi-o doresc atat de mult.
traind in antiteza agitatie -liniste mi-am dat seama ca orice zambet isi are rostul lui, ca ai o sansa si o oportunitate in viata de care trebuie sa profiti, ca nimeni nu e prea prost sau prea destept pe lumea asta si ca viata chiar merita impartita la 2.
Si mai presus de toate, in seara asta 1+1=2. Noi 2.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu