Stateam pe marginea patului, cu mainile amandoua pe genunchi, mi-i mangaiam pentru ca ma dureau de la trecerea timpului prin oasele mele, de la schimbarea vremii si de la noptile de nesomn din ultima parte a anului trecut si prima parte a anului asta. Si ma gandeam la noi. Ma gandeam ca era o vreme in care ma simteam imbatranita in interior, in ciuda chipului meu de copil, in ciuda expresiei fetei in unele momente in care im place sa ma "prostesc" , in ciuda exteriorizarii mele. Mi-a atims umarul cu buzele-i calde, m-a muscat intr-atat incat sa simt ca e aici, dar nu sa ma doara. M-a sarutat, sira spinarii a inceput sa-mi tremure iar eu m-am trezit din visare, pe jumatate.
-Esti aici? (m-a intrebat cu un glas tremurand si soptit) Esti aici, langa mine?
-Da...sunt aici, ma gandeam la noi, la mine; ma gandeam ca poate ar fi bine sa ne despartim [...] [m-a intrerupt, cu o repeziciune, incat nu am avut timp nici macar o secunda sa respir]
-Poftim? Esti sigura, Daniela, ca asta iti doresti?
-Ma gandesc de mult la asta...simt nevoia sa ne despartim [avea lacrimi in ochi, inaintea mea a plans o data sau poate de doua ori, dar si atunci pe furis; la fel ca acum, se ascundea] ... vreau sa ne despartim de lumea asta, dramatic sau nu, si sa traim departe, la limitele imaginatiei mele, la limita dintre cer si pamant(daca exista)...la limita...vreau sa traiesc numai cu tine [imi mangaiam genunchii in continuare, simteam ca durerea ma oboseste si-mi venea sa urlu], sa pot sa strig cat pot eu de tare ca TE IUBESC, ca m-am nascut a doua oara cand te-am intalnit, ca am valoare si ca pot orice pe lumea asta. [oasele imi erau tot mai grele]
-Daniela...tu stii ce spui acum? O viata in doi, departe, crezi ca e solutia tutror nemultumirilor tale? Crezi ca vei/vom scapa de nedreptatile care ne inconjoara?
-Eu cred ca...[si mi-a astupat gura cu un sarut, durerea incepea sa ma lase, eu eram moale, inima imi spunea ca daca nu se opreste imi va sari din piept, ochii mei priveau la nesfarsit in gol. Ma saruta]
Iar in clipa imediat urmatoare...imi mangaiam genunchii, pe marginea patului, durerea persista in oasele mele chinuite de gandul imbatranirii pe care n-am s-o pot pacali, ceasul suna isteric, iar eu trebuia sa merg la servici...
Dar stiam ca am sa ma intorc inapoi iar sira spinarii mele va tremura toata noaptea.
De la sarut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu