Sunt aici si...

..."nu te mai las sa pleci", ii sopteam neintrerupt la ureche. La fiecare "nu te mai las sa pleci" al meu, tresarea scurt, in somnu-i atat de dulce, ata de lin, atat de linistit. eu i-l chinuiam (pe somn) si stiam asta. In momentul in care eu terminam de zis, se oprea si-si continua cel mai frumos vis. Ma durea bratul drept, imi amortisera toate degetele, insa nu ma unduram sa-mi scot mana de sub trupul sau. Ma simteam in siguranta si aveam cetitudinea ca este si va ramane langa mine. "Nu te mai las sa pleci" - si-i tresarea inima si sufletul tot iar eu ii simteam implinirea, multumirea si siguranta ca ma are, necoditionat, pentru o viata de acum.

Stiu sigur ca ma auzea, insa amorteala si somnul, visul in care ma/ne visa, nu-i dadeau voie decat sa tresara si sa-mi stranga mana care ma durea de nu mai puteam. Era o durere multumitoare, pe care mi-o doresc pentru totdeauna. as fi in stare sa-mi impart viata cu ea (durerea) daca mi s-ar promite ca vom ramane tu in bratele mele, iar eu intr-ale tale pana la capat.

Insa eu stiu sigur ca ma auzea.
Sunt aici si "nu te mai las sa pleci".