Poate ca anii cei mai buni nu au trecut, din contra abia acum incep, poate ca despartirea de copilarie nu va fi asa devreme precum am crezut eu, poate ca azi traiesc prima zi din restul vietii mele si habar nu am, poate ca adolescenta e prea lunga, sau prea scurta dar e plina de intamplari cu adevarat frumoase, ca poate am spus la un moment dat ca maturitatea nu e pentru mine si sa ma astepte mult si bine....Nu am gresit cu nimic si cred ca nici n-o s-o fac vreodata...
Eu stiu ca viata merita traita din plin, eu stiu ca nimic nu ma poate opri din ceea ce mi-am propus, eu stiu ca peste ani si ani voi exista AICI, nu numai pentru tine, ci pentru toticei care stiu cine sunt si ce vreau, care imi sunt visele, tristetile, frustrarile, bucuriile, multumirile si nemultumirile, pentru cei care isi aduc aminte de ziua mea si ma suna, pentru cei care imi simt lipsa uneori...
Stiu ca visele o sa le tot am, o sa ma urmareasca pana la final, n-o sa traiesc niciodata de una singura, pentru ca ma am pe mine, am viata mea, am lumea mea ascunsa la capatul imaginatiei, am ani buni de care sa-mi amintesc cu placere...Am ceva doar al meu, dar nu stiu ce, am iubirile mele puse undeva bine...am atatea si totusi, parca nu am nimic...
Poate ca am spus ca viata fara basm nu ma intereseaza deloc si asa a fost...
Poate ca am spus ca vreau sa te intalnesc in ultima mea toamna, chiar daca nu stiu cand a va fi ea...
Poate am spus ca atateta vieti cate am trait pe acest pamant mi-au fost destule si am mintit...
Poate ca am spus ca am iubit destul, sa mai iubiti si voi...si asa a fost...
Poate ca am spus, "mama, n-ai sa stii niciodata de ce ma intorc la tine mereu"...
Poate ca am spus ca nu te vreau in viata mea...
Poate ca am spus...
Poate ca...
Imi amintesc doar ca inca mai arde ceva in mine...dar ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu