Daca toate drumurile duc spre nicaieri, va fi foarte greu sa-l alegem pe cel optim. Care sa ne asigure ca intr-adevar urmam ceea ce vrem sa urmam, ca intr-adevar nu vom ajunge nicaieri. Ne trebuie siguranta zilei de maine, certitudinea ca in viata noastra nu exista nimic care sa ne opreasca din ceva ce nu am inceput inca.
Nu-mi doresc decat sa cred ca toate drumurile duc acolo unde vreau eu sa duca, nu spre nicaieri, nici spre viata vesnica, nici spre fericire, nici spre pajisti cu miere...spre ceva unde sa gasesc tot ce-mi doresc eu, nu singuratati, nu tristeti fortate. Si nu dragoste!
Drumurile mele sunt cele mai lungi...
Mi-am dat seama ca mi-e teama si ca niciodata n-o sa pornesc pe unul singur, nu din cauza ca m-as putea rataci la un moment dat, mai mult din cauza ca nimeni n-o sa ma urmeze, pentru ca drumul meu nu e cel optim. Nimeni n-o sa-mi accepte caderea si, mai mult, nimeni n-o sa ramana langa mine. Toti vor pleca! Fiecare pe drumul sau...
Sa invoc o noua singuratate, departe de lume, ar fi putin umilitor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu