vineri, 25 aprilie 2008

O sa-mi fie dor sa stau in Unirii, pe banci!

O saptamana...atat! Mi se pare mult. O saptamana in care sa nu fiu acolo. Acum, in Mai, prima saptamana. Ca-i de stat pe banci, ca ziua poti sa porti doar tricou si seara sa mai iei doar o bluza deasupra si nu-i stres cu frigul. Deja mi-e dor sa stau ...
Ieri m-am intalnit cu cineva, in Unirii. S-a apropiat, m-a salutat si-mi zice: "stiam ca esti aici!" Lumea stie deja unde sa ma gaseasca. Ma rog, lumea care vrea sa ma gaseasca. Lumea stie deja ce-mi place cel mai mult. Lumea stie ... nu stiu cat imi pasa mie de ce stie lumea, insa, ce m-a surprins in mod placut..."stiam ca esti aici". Da, aici, Unirii, care intr-adevar pare o oaza de liniste in mijlocul unei aglomeratii, in mijlocul unei nebunii ce ne place s-o numim...graba?! Lipsa de timp? Oare de ce nu putem sa ne oprim o clipa in loc, nu neaparat in Unirii, pe banci. Intr-un loc oarecare. Si sa vedem frumosul si tot ce e mai bun, ce satisfactie iti poate aduce clipa aceea, clipa ta. De cate ori avem astfel de ocazii? (eu le am zilnic, hahahaha). Poate pentru unii Unirii nu inseamna nimic. Si nu condamn pe nimeni. Unii sunt innebuniti de Centru, altii de Parcul Botanic, altii de Mall si haine scumpe, altii de cafele prin baruri, altii de stat in casa si de privit la TV. Fiecare...
Eu stiu doar ca o saptamana la Bocsa va trece fantastic de repede gandindu-ma ca ma intorc...chiar o sa-mi fie dor sa stau in Unirii, pe banci. Cu tine, cu mine, singura...cu altii!
Ma gandesc serios la ce mi s-a spus, sa innoptez in Unirii ...

Un comentariu:

uzzytm spunea...

Las' ca mergi la bocsa la ruga (aka mica tziganiada) :))