De timp ne temem ca trece prea repede si nu ne ajunge sa facem tot ce ne-am propus. Ca zilele alearga iar noi ramanem in spate, ca orele, minutele, secundele sunt prea scurte si nu ne ajung sa aratam oamenilor ce simtim si recurgem la vorbe. "te iubesc", "mi-e dor de tine", "cu tine vreau sa traiesc" sunt cateva lucruri pe care le spunem des pentru ca nu mai avem cand sa le aratam. Putem doar sa le transmitem, cu emotie si caldura.
Si in tot acest timp, iubim ca nebunii si ne pierdem in aceste iubiri care ne fac sa clocotim si sa vibram si noi suntem cei care rugam timpul sa treaca pentru ca revederile ni se par departe.
Ne iubim unii pe altii si nu mai avem rabdare si ne dorim sa fim aproape mereu. Dar nu suntem. Si atunci exista ceva care ne face sa traim intr-o alta dimensiune.
Pana la urma atat oamenii ne aduc aminte de locuri, dar si locurile de oameni, iar fiecare milimetru de sosea, are povestea ei.
Fie ca avem sau nu timp, ne iubim. Pana la urma asta conteaza!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu