Cand...

        
    Mi-e foarte usor sa vorbesc despre oameni. Despre oamenii care au succes, chiar daca nu ma aflu mereu printre ei. Ma vad pe mine, nu peste mult timp.  Am intalnit oameni care reusesc in tot ceea ce isi propun. Dar n-am intalnit multi. Poate unul. Sau doi. Si i-am intalnit destul de tarziu (dar n-ar fi asta o problema). Sau am constientizat eu abia acum ca ei exista si se invart in jurul meu, de ceva vreme.  Pana cand i-am intalnit eram singurul om din viata mea care reusea in 99% din cazuri. Ramanea 1% de nereusita care sa ma convinga sa merg mai departe. Pentru acei oameni, este suficient sa aiba dorinta de a face ceva si sa isi puna in cap si in suflet acest gand. Si sa accepte ca lucrurile, uneori trebuie facute diferit. Uneori ii ajuta si inima. Si deseori apeleaza la ea. 
    Cu riscul de a-mi pierde din autenticitate, de la ei vreau sa invat in permanenta si pe langa ei vreau sa traiesc pana cand voi fi invatat tot. Iar cand am invatat tot, sa traiesc tot langa ei pentru a le multumi si pentru a-i rasplati pentru modul in care mi-au transferat reusitele lor.
   Nu ma intreb daca voi reusi, ci cand voi reusi. As pozitiona reusita in timp, cu toate astea imi doresc sa ma surprind. Si n-o fac... Pentru moment  imi imaginez sentimentul si ma simt genial.

Multumesc,
Daniela