Uneori mersul pe jos iti prinde bine. Dar nu foarte mult mers pe jos. Cat sa iti para ca iti pui gandurile in ordine, dar de fapt tu nu te gandesti la nimic. Cat sa vezi cum se schimba culorile semaforului si cat sa realizezi ca nu, nu esti acolo unde trebuie. Cat sa te impiedici in sireturile desfacute de la pantofi, pentru ca esti absorbit de cuvintele pe care acum le scrii. Cat sa iti treaca amintirile cele mai vechi prin fata ochilor. Cat sa uiti de oboseala si sa cauti macar o metoda buna, simpla si la indemana de relaxare. Si nu o gasesti nicicum. Cat sa privesti indelung un marfar si sa te gandesti in ce statie poposeste. Si de ce. Cat sa te intrebi ce faci maine, cand de fapt tu nu sti ce faci azi.
Si cat sa te gandesti ce puteai face mai bine si mai diferit fata de ce ai facut pana acum. Si sa te bata pe umar cineva, invizibil si vocea lui sa-ti spuna, a nu sti cata oara nici tu, ca nu mai poti schimba nimic din ce s-a intamplat deja, dar poti schimba ce nu s-a intamplat inca.
Si te imbie, pentru o clipa, sa nu mai mergi cu capul in pamant si sa privesti inainte.
Caci dincolo de nori, exista!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu