joi, 13 iunie 2013

Din ciclul povestilor de dupa...

    Cred ca oamenii fac pentru noi mult mai mult decat arata ca fac. Vad si simt asta, zilnic, cand dupa o zi agitata, plina, obositoare si in care au avut timp doar o secunda sa respire, mai sunt capabili sa te priveasca bland, sa-ti zambeasca sincer si sa iti ofere atentia, grija si afectiunea pe care tu o astepti si de care ai nevoie sa te incarci cu energie. E genial sentimentul ca exista cineva care te iubeste si dimineata la ora 7:00 si seara la ora 11:00, fara sa ceara ceva in schimb.
   Sunt acei oameni care nu asteapta "multumesc-ul" pe care tu, ca un robot il spui, fara sa constientizezi, cand cobori din masina si trantesti usa dupa tine. Ei oricum stiu si simt recunostiinta si dragostea ta, dincolo de cuvinte.
   De asta iubim oamenii. Pentru ca ajung sa ne cunoasca si sa ne accepte, chiar si atunci cand noi nu ne mai acceptam.

Niciun comentariu: