Azi-dimineata m-am trezit in patul meu de acasa, fericita, singura, la cald si la bine ... si-am stat si m-am gandit la lunga saptamana care ma asteapta aici. Parca vad ca nimic n-o sa se schimbe, ca o sa-mi petrec timpul in fata calculatorului, nedespartita de messenger si de dc++, descarcand filme si muzica din filme, scriind la acelasi blog, aceleasi trairi, aceleasi ganduri dintotdeauna. Nimic nou. Dar cred ca nici nu-mi doresc ceva nou. Am asteptat atat de mult sa vina si vremea in care sa nu fac chiar nimic, vremea in care sa contez doar eu pentru mine, sa nu trebuiasca sa-mi aud ceasul sunand in fiecare dimineata la 6,40 si sa cred ca ma uraste, sa nu mai merg la scoala macar pentru o saptamana. Saptamana mea ...
Cu toate astea, o sa-mi fie dor sa ies sa ma plimb in Unirii, chiar si prin frig, o sa-mi fie dor de noptile pierdute in camin, de vecinii de pe etaj cu care stau la tigara si cu care joc remi si avioane si biliard si...
Si-o sa-mi fie dor de tine ...
Ma asteapta o saptamana exact pe placul meu care probabil va trece atat de repede. Si-o sa ma intorc acolo... la viata mea. Adevarata mea viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu