Este azi, vineri 22 februarie, stau in fata computerului si mananc o felie de cozonac cu un pahar de iaurt care ...ce coincidenta, azi expira si mi-am adus aminte de grisul cu lapte si cu sirop de artar pe care l-am mancat in Iunie. In 5 Iunie. Si-mi dau seama ca sunt amintiri care vesnic ma vor urmari placut si ca datorita lor viata mea va fi si in continuare la fel de dulce. Si de frumoasa.
Amintirile...amintirile mele despre trecut, despre grisul cu lapte si sirop de artar, despre Mai si Iunie 2007, amintirile mele toate ma invata sa nu uit, ma invata sa rad si sa-mi mai doresc un Mai si-un Iunie la fel si pentru 2008. Amintirile mele despre trecut ma fac sa vad ca totusi anul acesta este un an bun, in ciuda greutatilor si a nemultumirilor care pana acum au fost si ele la locul lor, amintirile mele ma invata cum sa-mi dau seama ca nu sunt singurul om bun de pe pamant, amintirile mele, oricare ar fi ele ma fac sa vad ca sunt oameni despre care vorbim deja la trecut,desi nu ne vine sa credem, amintirile mele despre copilarie sunt cele mai dulci...si imi amintesc deseori prima zi de scoala, prima minciuna, prima cazatura cu bicicleta, primul sarut, primul lucru bun pe care l-am facut...
Amintirile...ma ajuta sa-mi dau seama ca mi-e atat de dor de mine...de mine de acum 10 ani, de mine copil, de mine de ieri...de mine de cand te-am cunoscut pe tine...de mine...mereu!
Isi au si ele rostul lor...este azi...vineri, 22 februarie 2008 si-am ales sa traiesc prin prisma amintirilor mele...toate amintirile mele! Si asta numai din cauza iaurtului care azi expira!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu