M-am trezit la 27 de ani ( anul acesta) ca vreau sa invat sa cant la chitara. Mi-am dat seama ca daca nu faci lucrurile la vremea lor, va fi foarte greu sa le faci mai tarziu si vor fi generatoare de timp. Mult timp. Daca ambitia si determinarea te ajuta, vei reusi, dar tot vei fi pierdut timp. Inutil. Timp pretios. Timp pierdut nu in momentul potrivit.
M-am trezit tot acum ca ma deranjeaza aceleasi lucruri care ma deranjau si cu 10 ani in urma si ca ma dezamagesc tot aceleasi lucruri. Ce nu mi-am dat seama e ca nu stiu daca ma intorc de unde am plecat sau daca nu cumva nu m-am schimbat deloc?
M-am trezit in dimnieata aceasta si mi-am notat pe foaie toate lucrurile peste care am sarit si nu le-am facut in trecut si a caror importanta am neglijat-o. Parea la un moment dat ca lista e infinita. Totodata, am notat si lucrurile pe care le-am facut si carora le-am oferit o importanta deosebita. Parea si aceasta lista infinita. Si-am tras aici concluzia, aceeasi concluzie pe care am tras-o si cu 10 ani in urma: nu cred ca vom avea timp suficient sa facem toate lucrurile pe care ne-am propus sa le facem.
M-am trezit la 27 de ani si mi-am dat seama ca am aceleasi frici si ca ma invart intr-un cerc, ca e un circuit si ca ma intorc de fiecare data acolo de unde am plecat.
Realizez azi ca in cele din urma se intampla...se intampla trezirea din visare de care vorbeam tot cu 10 ani in urma si ca singurele schimbari care s-au produs au fost: anii. Doar anii au trecut peste noi. Sau peste mine, cel putin.
Si despre oameni am visat ca poate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu