miercuri, 30 ianuarie 2013

Despre emotii

Cred ca rolul emotiilor e unul pozitiv. Ne scot din...obisnuinta. Ne fac sa promitem ca nu, nu le vom dezvalui, cu toate astea nu ne putem abtine. Sper sa pot sa termin de vorbit despre emotiile de azi...pana...? Pana dimineata.

Mi s-a zis, da ,mi s-a zis pe buna dreptate ca am cazut intr-o extrema "prea" personala. Am inteles feed-back-ul. Oamenii ma vor percepe asa cum sunt de fapt, dar nu ma vad si cum sunt de fapt: sensibila. Am cazut intr-o extrema sentimentala, desi nu credeam ca pot face asta pana nu mi s-a atras atentia, si le-am arata oamenilor ca imi pasa de ei, ca-i simt aproape si ca pe unii chiar ii iubesc, desi nu le-am aratat asta, poate niciodata. Iau in considerare asta, iau in considerare asta ca pe un dus rece, si merg mai departe. Imi dau seama ca m-am dezgolit prea mult in fata oamenilor si ca, din cauza sceptismului meu, ei se vor "rascula" impotriva mea. Nu stiu daca imi vor face rau mie neaparat sau ne vor face rau noua, tuturor. Nu stiu daca nu cumva gresesc eu aici si ii cataloghez aproape pe toti ca fiind la fel. Nu! Nu sunt toti la fel. Dar nici nu vreau sa ii numesc pe cei care nu sunt la fel. Diferentierea ar fi prea evidenta.

Daca mi-e frica de necunoscut? Nu!!! Nu mi-e frica de necunoscut- si eram datoare cu raspunsul asta! Necunoscutul nu face parte din fricile pe care eu le simt si mi-e ciuda ca n-am putut sa-ti spun asta, punctual cand m-ai intrebat! De ce n-am putut sa-ti spun? Din cauza emotiilor. Din cauza emotiilor puternice si din cauza batailor, nemasurate ale inimii cand ma pui in situatii critice. De ce nu am putut sa-ti spun ce am gandit? Pentru ca m-au invaluit sute, mii de ganduri si nu mi se termina un gand bine  ca a inceput altul. Cumva asta e provocarea si asta e noutatea cand sunt cu oameni ca ...ca tine. Mi se intampa deseori sa vreau sa-ti spun, sau sa spun multe lucruri, dar nimic sa nu mi e lege. Nu, nu caut un vinovat sau un raspunzator de neputinta mea de a vorbi deschis... se intampla ceva inlauntrul meu si nu pot decat...sa fiu fata care zambeste mereu - este o remarca adusa la adresa mea care m-a facut sa-mi dau seama ca, de fapt asta se intampla - asta e perceptia oamenilor despre mine- eman bucurie. Si probabil ca nu intamplator.

Tot despre emotii...imi dau seama ca ne atasam de oameni de care nu ne-am fi gandit vreoadata ca ne putem atasa. Este de mai multe feluri atasamentul. Si eu l-am simtit, in toate felurile lui. Atasamentul pe care il simt acum este unul - pentru mine- pozitiv si fara urmari grave. E genul de atasament care imi aduce...liniste. Nu vreau sa stiu daca am cautat asta sau daca am primit asta. Indiferent de situatie, e in avantajul meu. Daca am cautat inseamna ca am cautat unde trebuia si ca am gasit ceea ce am cautat, iar daca pur si simplu m-a gasit...inseamna ca am fost norocoasa.  Atasamentul, indiferent de natura lui, are 2 functii: de a inalta sau de a cobori. Noi, cei care ne-am atasat vom descoperi, nu peste mult timp, unde ne incadram. Atasamentul e perioada pe care o traversez in prezent si despre prezent nu vreau sa vorbesc acum. Cred totusi ca el trebuie trait si nu vorbit.

Mai pot vorbi despre despartiri...dar nu vreau s-o fac. Vreau doar sa spun, sau sa repet ce i-am spus unei persoane pe care n-o pot numi momentan nicicum pentru ca e altceva, e ceva ce nu pot spune in cuvinte, ceva ce in limba romana inca nu am gasit echivalent: "cand nu te poti intoarce la ceea ce ai avut, la oameni vechi, dar vrei sa mergi inainte, mergi cu oameni noi si cladesti relatii noi! Cu siguranta va intrebati ce se va intampla cand nu mai poti merge cu ei inainte? Imi dau seama ca tine aici de felul in care cladesti. Simt ca am cladit destul de bine pana acum, atat de bine incat sa-mi iasa din cap ideea ca a parasi inseamna a trada...


Intelegeti? Vorbesc cumva doar de emotiile care se manisfesta in subconstient. Exista posibilitaea sa nu fie nimic real - pentru cei multi. Pentru cei...ingramaditi. Ingramaditi = cei care traiesc in inghesuiala si nu isi permit sa vada dincolo de niste ziduri pe care si le imagineaza. Sau nu au timp sa priveasca dincolo...


Mai intreb o data? Intelegeti? E vorba doar de niste emotii pe care nu le transimt tuturor...

Niciun comentariu: