Mi se pare ca sufar de ceva ce nu pot controla. Nu e un defect, nu e o calitate, e o boala. N-o pot trata nicicum. Nu pot scapa din acest cerc vicios (vicios mi se pare un cuvant pozitiv aici). Mi-am dat seama ca nu e gresit, ca nu e corect, ca nu e bine, ca nu e rau, ca nu e nicicum. Sufar de dor. Mi-e foarte dor de oameni. Ma intorc la acelasi dor pe are il aveam si cu ani in urma. Mi-e dor de oameni si atunci cand sunt cu mine. Cred ca este o dovada de iubire. Ei nu au nevoie de asta, ei stiu deja asta. Dorul pentru oameni si gandurile despre oameni chiar si atunci cand sunt cu mine cumva imi amelioreaza starea. Spiritual vorbind, ma hranesc (ei, oamenii) destul de bine.
E mai mult pentru mine. Lor doar le transmit, involuntar, toate trairile si ei imi multumesc pentru grija si loialitate, ramanand langa mine. Unii chiar fac asta. Unii chiar vor ramane langa noi pentru totdeauna. Trebuie sa ii cautam si sa ii gasim doar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu