Ma intreb daca nu cumva retinerea oamenilor este o greseala mare, cea mai mare greseala pe care o putem face, si-o facem cat se poate de constient. Si eu am facut-o, si-o fac in continuare. Pe termen scurt ma ajuta, ma motiveaza, ma bucura, ma face fericita, ma hraneste spiritual. Cred totusi ca, pana la urma varianta cea mai buna ar fi sa ii lasam sa isi ia zborul, sa se descurce pe cont propriu. Retinerea lor alaturi de noi si convingea lor de convingerile noastre( ca sa zic asa) nu va face altceva decat sa ii ingradeasca, sa se agate de noi cu toate "puterile" lor care oricum sunt destul de "slabe", sa devina dependenti de noi. Iar cand noi nu vom mai fi, cu ce puteri se vor mentine pe linia de plutire, daca toate puterile(asa cum au fost ele) le-au sacrificat agatandu-se si iubindu-ne pe noi?!
E impropriu, ilogic si cumva egoist din partea noastra sa retinem oamenii - nu conteaza aici cauza. O sa va rog pe toti (cei care credeti ca v-am retinut) , plecati, dati nas in nas cu viata, cu rautatile si frumusetile ei si claditi... Claditi pe fortele proprii , independenta si libertatea. N-o sa va spun nimic de experientele pe care le veti dobandi, va spun de sentiment: unic, atunci cand vezi ca ai valoare si ca singur te construiesti. Sau , te reconstruiesti, cum a fostin cazul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu