Seara de seara alerg prin ceva ganduri ce le-am tinut in mine o zi intreaga si apoi imi dau seama ca nu trebuie sa alerg prin ele, ci trebuie sa fug de ele.
Zi de zi ma descarc de toata energia ce credeam ca o am, ca o am pentru mine si ca o pot imaprti cu ceilalti, apoi imi dau seama ca nu am suficienta nici pentru mine.
Dimineata de dimineata (secunde sau minute), privesc fix acoperisul de deasupra capului si-mi spun: azi am la indemana tot ce-mi doresc sa reusesc in tot ce imi propun.
In concluzie, oamenilor ar trebui sa le aratam ca-i iubim. Asta inainte de a-i dezamagi. Evident, n-am nici cea mai mica indoiala ca de ce ne temem, nu vom scapa. Mai devreme sau mai tarziu ne vom lovi de toate fricile noastre. Si ne vom lovi destul de tare si des. Cred ca nu va mai fi loc de "mi-ai spus tu" ci mai degraba de "ti-am spus eu".
Oricum, pentru ce traim in clipa de fata, merita orice izbire de pamant :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu