Am simtit nevoia sa umblu desculta si sa ma intorc, pentru cateva clipe scurte, la copilarie. Nu neaparat am reusit, insa m-am simtit libera. Iar, mai tarziu simteam ca ceva, clocoteste in mine. Pentru o secunda, parca am trait intr-o lume imaginara, intr-o lume in care nimic rau nu se poate intampla, intr-o lume in care, cineva ma protejeaza si are grija, in permanenta de mine. Dar n-a fost deloc greu sa traiesc acolo.
Am simtit nevoia sa umblu desculta si sa alerg spre asfintit, insa nu...nu l-am ajuns. Parca se desira soarele inaintea mea iar eu, eu nu puteam sa fac nimic. Decat sa zambesc, sa zambesc si sa rad in hohote si sa imi doresc, maine, sa fac acelasi lucru. Am mai simtit nevoia apoi sa aud vocea cuiva drag si sa-i impartasesc toate gandurile, dorinte si visele mele. Am mai simtit nevoia sa gasesc si sa raspandesc energie si lumea sa aiba mai mult entuziasm astfel. Am mai simtit ca o saptamana pare o luna, cum o luna pare un an si ca imi va fi dor, dor tare de tot ce las aici, pentru urmatoarele 10 zile.Dar ca ma voi intoarce, ma voi intoarce, la noi!
Iar cand ma voi intoarce ma voi dezbraca de tot dorul strans in cele 10 zile si voi da, voi da tot, pentru ca in final sa primesc tot. Tot ce am si avem nevoie sa mergem, mai departe, impliniti si fericiti, fara limite!
N-am mai simtit de 20 de ani ca nu am limite....in final, tot la copilarie ne vom intoarce mereu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu