Tot timpul mi s-a spus ca drumul spre casa este mai scurt. Poate fi o noapte lunga in care sa ma gandesc in primul rand eu, ce ar trebui sa fac diferit, ce lucruri merg si ar trebui sa ramana neschimbate si mai ales cum sa ma pozitionez, fata de orice: fata de mine, fata de oameni, fata de asteptarile noastre ale tururor, fata de grija, fata de dragoste.
Imi dau seama ca le cer oamenilor sa se schimbe sau sa schimbe ceva la modul in care actioneaza si se comporta, insa inainte de a le arata cum sa faca asta.
Cred ca ne vom invata unii pe altii si ne vom completa, reciproc. Pana la urma suntem un intreg.
Poate fi o noapte lunga, in care sa ma gandesc la noi. Pana la urma acasa este cel mai bine iar eu abia astept sa ma intorc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu