Timp

Pana la urma vorbim despre timp. Despre cat de mult sau putin timp suntem dispusi sa ne alocam noua. Deseori ne gandim la timpul pe care sa il daruim celorlalti, in speranta ca ne vor da, la randul lor, ceea ce ne dorim, ceea ce vom cere, ceva fara de care nu putem trai: atentie.
Iar cand ne gandim la noi, nu tinem cont de nimic. Ne bucuram doar de mare, de soare si de valuri, azi. Iar intre altele, desi ne dorim sa ne acordam noua timp si atentie, ne gandim si la ei, la cei dragi noua si incercam sa le transmitem din deconectarea,linistea si energia ce incet incet le acumulam.

Azi!

    Ce pot sa spun azi, este ca indiferent de locul din lume in care m-as afla, m-as intoarce cu aceeasi emotie, acasa. Pentru ca aici, acasa, am cele mai frumoase povesti pe care le-am trait, le traiesc si le voi trai, in permanenta. Mai e locul in care am cele mai frumoase amintiri, si totodata locul care imi va asigura cele mai frumoase amintiri. Mi-e foarte clar ca acesta este locul unde vreau sa raman, pentru totdeauna. Pentru ca existati voi. Plec azi, cu emotia regasirii unei parti din mine, pe care poate am pierdut-o demult si de care acum am nevoie, plec azi cu gandul ca seara de seara  voi vedea tot alt asfintit  si in jurul meu, marea, si plec azi, gandindu-ma ca ma voi intoarce, implinita, multumita si cu un entuziasm care ne va ajuta, pe toti sa facem tot ceea ce ne-am propus sa facem! Impreuna!
    Plec azi cu gandul ca daca vreau sa traiesc intr-o lume mai buna, trebuie, in primul rand sa fiu eu mai buna. Suntem oare dispusi sa fim mai buni, cu noi si unii cu altii?

Ne vedem si auzim intr-o saptamana! 

La copilarie

    Am simtit nevoia sa umblu desculta si sa ma intorc, pentru cateva clipe scurte, la copilarie. Nu neaparat am reusit, insa m-am simtit libera. Iar, mai tarziu simteam ca ceva, clocoteste in mine.  Pentru  o secunda, parca am trait intr-o lume imaginara, intr-o lume in care nimic rau nu se poate intampla, intr-o lume in care, cineva ma protejeaza si are grija, in permanenta de mine.  Dar n-a fost deloc greu sa traiesc acolo.
    Am simtit nevoia sa umblu desculta si sa alerg spre asfintit, insa nu...nu l-am ajuns. Parca se desira soarele inaintea mea iar eu, eu nu puteam sa fac nimic. Decat sa zambesc, sa zambesc si sa rad in hohote si sa imi doresc, maine, sa fac acelasi lucru. Am mai simtit nevoia apoi sa aud vocea cuiva drag si sa-i impartasesc toate gandurile, dorinte si visele mele. Am mai simtit nevoia sa gasesc si sa raspandesc energie si lumea sa aiba mai mult  entuziasm astfel. Am mai simtit ca o saptamana pare o luna, cum o luna pare un an si ca imi va fi dor, dor tare de tot ce las aici, pentru urmatoarele 10 zile.Dar ca ma voi intoarce, ma voi intoarce, la noi!
    Iar cand ma voi intoarce ma voi dezbraca de tot dorul strans in cele 10 zile si voi da, voi da tot, pentru ca in final sa primesc tot. Tot ce am si avem nevoie sa mergem, mai  departe, impliniti si fericiti, fara limite!
N-am mai simtit de 20 de ani ca nu am limite....in final, tot la copilarie ne vom intoarce mereu!

Pentru ca!

    Vinul asta alb, dulce si acidulat, e genial! Imi vine sa zic ca e cel mai bun vin alb pe care l-am baut vreodata. Dincolo de vin si de bulele ce se izbesc de pahar, surprinzator,  azi, eu nu am mai multe ganduri. Am unul singur, cat o mie. Imi imaginez cat de frumoasa va fi viata mea in momentul in care voi avea suficient de mult curaj sa transform  tot ceea ce gandesc, in fapte. Si in realitati pe care sa le privesc apoi si sa vad, cu ochiul liber cat de multa valoare imi aduc. Pana la urma, oamenii nu asteapta ganduri unii de la altii, cat fapte. Asa cum nu asteapta sa le spui ca ii iubesti, cat sa le arati ca ii iubesti. Daca vom construi la un moment dat, o vom face pe fapte. In teorie lucrurile cam asa stau. Cam asa arata. Nu e poate, varianta care aduce succes garantat, insa cred ca aduce implinire. Nu exista decizii bune sau decizii proaste, exista decizii. Nu exista oameni buni sau oameni rai, ci exista oameni.
    Si ma bazez azi, pe vointa mea ca nu ma invinovatesc pentru nimic si nu ma supar pe mine nici pentru ce am facut, nici pentru ce nu am facut inca. Si daca e prea tarziu pentru asta, si nici in timp nu ma pot intoarce sa schimb ceva, ma gandesc, ca exista acolo, undeva, acel cineva care ma sustine si care nu mi-mi da voie sa ma supar pe mine.  Chiar exista Iar eu o stiu destul de bine!
     Si daca merg pe varianta "ai grja ce iti doresti, caci ti se va implini", ma invit sa sparg gandul in inca o mie de ganduri si sa-mi raspund la fiecare "de ce?" care imi va trece prin minte. Si va invit sa faceti asemenea.
Pentru ca, functioneaza, de cele mai multe ori!

Zi de zi !

    Seara de seara alerg prin ceva ganduri ce le-am tinut in mine o zi intreaga si apoi imi dau seama ca nu  trebuie sa alerg prin ele, ci trebuie sa fug de ele.
    Zi de zi ma descarc de toata energia ce credeam ca o am, ca o am pentru mine si ca o pot imaprti cu ceilalti, apoi imi dau seama ca nu am suficienta nici pentru mine.
    Dimineata de dimineata (secunde sau minute), privesc fix acoperisul de deasupra capului si-mi spun: azi am la indemana tot ce-mi doresc sa reusesc in tot ce imi propun.

    In concluzie, oamenilor ar trebui sa le aratam ca-i iubim. Asta inainte de a-i dezamagi. Evident, n-am nici cea mai mica indoiala ca de ce ne temem, nu vom scapa. Mai devreme sau mai tarziu ne vom lovi de toate fricile noastre. Si ne vom lovi destul de tare si des. Cred ca nu va mai fi loc de "mi-ai spus tu" ci mai degraba de "ti-am spus eu".
    Oricum, pentru ce traim in clipa de fata, merita orice izbire de pamant :)

Exista un trebuie!

    Fara doar si poate, pe lumea asta, orice este posibil. Trebuie doar sa iti doresti. Nu mai am nici cea mai mica urma de indoiala. Imi vin in minte mii de metode prin care pot crea o poveste. Si-o fac. O fac fara sa ma gandesc la ce se intampla daca o fac. Stiu doar ca daca o fac, povestea mea ramane. Ramane cel putin pentru mine. Pentru noi. Si pentru restul care n-au suficient curaj sa isi traiasca propriile povesti, dar au suficient curaj sa le citeasca pe ale altora.
    Ma gandesc de departe ca exista o varsta pentru fiecare poveste si o traim, neaparat, exact atunci. Cand e varsta ei.  Ce nu e trait atunci, nu se mai intoarce, si vom fi pierdut cele mai mari emotii.
    Cred cu tarie ca orice visam putem implini, iar eu, eu implinesc acum, azi si voi prelungi pentru maine, cele mai frumoase si minunate momente la care, niciodata nu m-as fi gandit ca sunt numai si numai pentru mine. Si zambesc si ma gandesc la cele mai lungi drumuri pe care le-am facut deja in cautarea fericirii. Si pe care le voi face, pentru urmatorii 100 ani.

Trebuie sa stim secretul. Iar  secretul consta in a nu fi de unul singur!

Cine?

    Citeam acum ca "numai Dumnezeu are privilegiul de a ne abandona, oamenii nu pot decat sa-ti  intoarca spatele". Cumva nici asta nu pot sa faca. Exista acele lucruri si locuri de care te-ai legat cu ei si daca  te vezi in continuare legat acolo, indiferent de ce pot oamenii sa faca, important e cum te simti tu si cum ii simti pe ei. Oamenii pot sa faca multe, insa niciodata nu ne vor intoarce spatele fara sa ne-o spuna, fara sa ne loveasca si fara sa ne faca sa suferim. Inconstient si involuntar. Prea putini sunt cei care pleaca in liniste. Aceeasi care au si venit asemenea. Si prea putini au venit fara sa tropaie.
    Si dincolo de asta, am invatat ca nu e important sa ma gandesc la ce s-ar intampla daca oamenii ne-ar intoarce spatele, important e sa ma gandesc ce s-ar intampla daca nu ne-ar intoarce spatele -am fi fericiti, impliniti si vom trai fiecare moment ca fiind unul unic si nemaivazut. Si vor fi mii de motive pentru care fiecare zi cu ei  nu numai sa ni se para extraordinara, ci sa si fie astfel!
    Cred ca independent prin cate abandonari sau plecari am trece in viata asta, singuri pe lume nu vom fi niciodata. Mereu cineva va fi de inlocuit si mereu cineva se va gasi sa inlocuiasca. Cu ce vom trai probabil va fi golul...
    Pana la urma, cine si de ce s-ar gandi acum la goluri? :)

Despre!

    Gasesc o forma ciudata de a ramane intr-un loc in care simt ca pot face ceva. Altceva. De fapt forma aceasta ciudata este sustinuta de faptul ca, mai devreme sau mai tarziu, mi-am gasit locul. Dupa ce am cautat ani la rand un loc in care sa raman si m-am tot gandit la ce ar trebui sa fac, dupa ce voi fi gasit locul, am aflat. In primul rand m-am legat de loc si de oamenii de acolo. De acei oameni ai locului. De acei oameni care raman acolo, indiferent de cati alti oameni s-ar invarti in jur. M-am legat de loc si de toate lucrurile de acolo si n-as mai vrea sa plec niciodata. Dincolo de asta, conteaza valoarea pe care o aducem noi, impreuna, locului si noua insane.
    Si-am gandit o forma prin care sa nu ne desprindem niciodata: ne legam de loc si de noi prin ceva ce mereu vom purta inauntrul nostru: afectiunea.
   Si eu promit azi ca desprinderea de loc va fi in momentul in care, hotarasc, impreuna cu oamenii locului, sa schimbam ceva. Sa schimbam "locul" in care ne transferam emotiile si sentimentele.Probabil va fi intr-o alta lume, intr-o lume doar a noastra, numita deconectare. In vremea in care realitatea va fi un vis pe care ni-l vom aminti, vag...

Acasa

    Tot timpul mi s-a spus ca drumul spre casa este mai scurt. Poate fi o noapte lunga in care sa ma gandesc in primul rand eu, ce ar trebui sa fac diferit, ce lucruri merg si ar trebui sa ramana neschimbate si mai ales cum sa ma pozitionez, fata de orice: fata de mine, fata de oameni, fata de asteptarile noastre ale tururor, fata de grija, fata de dragoste.
    Imi dau seama ca le cer oamenilor sa se schimbe sau sa schimbe ceva la modul in care actioneaza si se comporta, insa inainte de a le arata cum sa faca asta.
    Cred ca ne vom invata unii pe altii si ne vom completa, reciproc. Pana la urma suntem un intreg.
Poate fi o noapte lunga, in care sa ma gandesc la noi. Pana la urma acasa este cel mai bine iar eu abia astept sa ma intorc!

Curand:)

    Imi vine sa scriu aceeasi poveste de mii de ori. Si sa nu ma opresc niciodata. Nu mi-e teama ca, la un moment dat, pe care nu-l cunosc si nici nu vreau sa il cunosc, cineva, ma va judeca. Ma vor judeca oamenii si ma vor critica pentru ca repet la nesfarsit (si o sa continui sa o fac) si obsesiv aceleasi ganduri. Aceleasi trairi. Ma voi repeta in dragoste si in grija. Si ma voi mai repeta in protectie si siguranta. Si ma voi ivnarti pe langa cei pe care ii iubesc si ma vor iubi si ei. Ne vom transfera toate emotiile si gandurile si vom sfarsi stand impreuna si povestindu-ne cele mai ascunse secrete.
    Si ma voi repeta visand si imi va parea ca am cele mai frumoase vise pentru ca langa mine sunt cei mai frumosi si minunati oameni.
    Si ma voi trezi intr-o dimineata, nu foarte tarzie, in toamna, si imi va veni sa ma imbratisez si sa ma iubesc pentru tot ce mi-am daruit, in ultimii ani. Voi face asta, curand...