:)

Si da, oriunde as merge in lumea asta m-as descurca de minune, fara doar si poate. Mi-ar fi placut totusi ca unii sa aprecieze mai putin si altii mai mult asta. Daca ar fi fost asa, probabil acum eram in alta parte. O singura persoana a avut convingerea si increderea necasara sa spuna asta. Si multumesc!

Daca...

Oare cum ar fi fost daca in loc de un singur vis, as fi avut mai multe vise mai mici? Oare mi-as fi irosit tot timpul facand din ele realitate - sau incercand sa fac asta- uitand sa ma bucur si sa traiesc? Acum stiu ca am cel mai frumos si cel mai demn de realizat vis. Si vad asta in ochii tuturor mamelor pe care le cunosc....

Cu ce e azi mai bun ca ieri?

Nu stiu daca altii isi pun intrebarea: "Cu ce e azi mai bun ca ieri?" dar eu sigur mi-o pun, tot mai des si in ultima perioada , la sfarsitul fiecarei zile. De ce e azi mai bun ca ieri? Simplu. Pentru ca m-am trezit si-am vazut zapada. Zapada pe care o astept mai mult decat o asteptam in copilarie. Pentru ca m-am trezit si-am iesit in strada si am tras aer in piept. Mult aer in piept. Cu ce e azi mai bun ca ieri? Pentru ca m-am trezit. Inca ma trezesc dmineata. Si ma trezesc zambind. Inca ma trezesc zambind. Pentru ca ma trezesc dimineata si stiu de ce o fac, stiu ce-mi doresc,am stiut mereu ce mi-am dorit, am avut mereu ce mi-am dorit, mai mult sau mai putin, mai devreme sau mai tarziu, dar am avut. Si atunci, de ce sa nu fie azi mai bun ca ieri?! Fiecare azi e mai bun decat orice ieri si mai putin bun decat maine, fiecare azi in care pui capul pe perna zambind e o victorie si o incantare pentru maine care va veni.

Si da, fiecare dintre noi ar trebui sa vada, in felul lui, ca azi e mai bun ca ieri! Fara doar si poate!

Inceputuri

Inceputuri, inceputuri, inceputuri...ma trezesc dimineata si incerc sa-mi induc aceasta stare a unui nou inceput pe care toti il vedeti, numai eu nu. A fost unica mea sansa spre un nou inceput, in alta parte. Nu stiu daca voluntar sau involuntar am profitat. Mereu am trait in trecut, ar trebui sa-l las deoparte, sa ma desprind. Cu timpul lumea va uita. Ma va uita. Ma voi uita si eu pe mine, pe voi insa niciodata.
Greselile, infrangerile, durerile si sufletele frante nu sunt decat o cale spre indeplinirea tuturor dorintelor. Asta daca avem dorinte.
A fost un an bun, asa si trebuie sa se termine. Chiar a fost un an bun si asta o stim cu totii. Pentru mine a fost un an bun.
Mi s-a spus azi ca sunt tanara, frumoasa si casatorita cu un barbat care ma iubeste. Restul nu mai conteaza. Viata ne-o facem cum dorim noi. Ce daca iti mai pui, singur, cateodata, o piedica?

Cazi, te ridici si mergi mai departe. De ce? Pentru ca nu esti singura - esti casatorita cu un barbat care te iubeste, esti frumoasa, tanara si ai o viata inainte. Si mii si mii de inceputuri. Trebuie doar sa iti alegi unul.

Viata!

Te nasti. Plangi. Tare. Iti cresc dintii, cresti si tu. Mama zambeste. Te joci, iti place , mai vrei. Esti murdar, ai mizerie sub unghii, seara te inmoi si stai...stai...te cureti. Mergi la scoala. Nu-ti palce, dar mergi. Ascunzi prima nota proasta, iei prima bataie pentru a mia minciuna, dar prima descoperita. Si plangi. Ai fi vrut sa te joci, sa ai mizerii sub unghii. Mai cresti putin. Furi un sarut, in scara blocului. Si visezi toata noaptea. Te indragostesti. Crezi ca e cea mai mare iubire a ta. Si prima. Iti trece intr-o saptamana. Te indragostesti din nou, esti la liceu, ai o relatie. Dureaza. Dureaza ceva. Pentru ca dureaza, crezi din nou ca e cea mai mare iubire. Te gandesti ca te vei casatori candva. Dar tu esti doar la liceu. Ai teza. Iei nota mica. Nu conteaza, tu visezi. Auzi ca te inseala. Va despartiti. Si plangi, plangi, plangi! Crezi ca tot ce ti-a ramas e ura. Dar nu e asa. Pleci intr-un oras mare. La facultate. Nu-ti place nici aici, dar mergi. Ti se pare greu, ti se pare departe, crezi ca n-o sa faci fata. Si plangi, din nou. Ti-e dor de ceva. Nu de ceva anume, de orice. Mergi in club, bei prima ta bere intreaga. Si-ti place. Si mai bei una. A doua zi nu mergi la scoala. Te doare capul. Ti-e greata. Si plangi din nou. Ai prima sesiune, o treci cu brio. Te intorci acasa. Primesti laude. Iti place, parca mai vrei. Te intorci la prima iubire. Crezi in continuare ca e marea ta iubire. Si-ti place. E anul 2 de facultate. Mergi la primul concert Vama. Iti place, mai vrei. Incepe sa-ti placa viata intr-un oras mare. N-ai mai pleca. Speri sa ramai aici mereu. Iti fura portofelul. Plangi iar. Asta e, mergi mai departe. Termini facultatea. Ai primul loc de munca. Iti place. Da, iti place, te descurci, te lauda. Iti place mai mult. Nu faci nimic, doar muncesti, te distrezi. Nu te gandesti la nimic. Iti dai seama ca prima iubire nici macar n-a fost iubire. Nu mai plangi, zambesti. Iti place ca ai invatat ceva din toate astea. N-ai nevoie de nimic, vrei sa petreci un timp doar cu tine. Si-l petreci. Un an. Doi. Gasesti intr-adevar iubirea adevarata. Te saruta. Auzi primul te iubesc adevarat la 24 de ani. Auzi primul "vreau sa-mi petrec viata cu tine". Iti place. Spui si tu primul te iubesc adevarat , la 24 de ani. Iti place. Suna bine spus de tine. Dar nu...nu-ti pare rau ca nu l-ai zis mai devreme. Faceti primele cumparaturi impreuna, gatiti impreuna, munciti impreuna, mergeti mai departe impreuna.
Te casatoresti. Si plangi. Si zambesti. Mama zambeste si plange in acelasi timp. Ai cea mai frumoasa nunta din lume. Iti place. Esti fericit. E exact asa cum ti-ai imaginat. N-ai schimba nimic din tot ce s-a intamplat. Nimic. Iti amintesti exact tot...tot ce-ti doresti sa-ti amintesti. Nimic in plus.

Si astepti...astepti sa se intample tot ce ai visat tu ca se va intampla. Si-o sa se intample. Si-o sa mai plangi. Si mama va zambi. Copilul tau se va naste. Si va plange. Ii vor creste dinti, va creste si el. Iar tu vei imbatrani. Nu-ti mai pasa. Nu-ti mai e teama decat de Dumnezeu.
Viata asta, in lumea asta, langa oamenii astia e tot ce mi-am putut dori vreodata!
Si zambesc. Nu ma pot gandi la altceva decat la viitor. Nu-l vad, dar il simt - e asa cum mi-am inchipuit eu ca va fi! Din nou, zambesc! Tare...

Timp

"Mai tarziu" devenea "prea tarziu." Sau niciodata chiar.

Nu mai aman nimic. Daca imi vine sa rad, o fac. O fac de fiecare data altfel. Nemarginit. Daca mi-e foame, mananc. Orice, oricand, oricum. Daca trebuie sa iau o decizie, o iau. Daca...daca...totul e daca - si eu fac. Fac cum vreau, cum pot si cum cred.

Mi-a fost mereu teama ca n-o sa am suficient timp sa fac tot ce mi-am propus. De accea nu-mi mai propun nimic. Mare parte a viselor mele au fost implinite. Mai tarziu, pentru mine n-o sa devina niciodata, vreodata! Plus, niciodata n-am avut incredere in timp. In definitiv, macar o data in viata sa faci ce iti doresti...

:)

Nici macar prin gand n-au loc sa-mi treaca toate lucrurile de care azi am simtit ca mi-e dor!

Un dor nebun, dar care nu chinuie, ci vindeca. Si-am zambit, la sfarsit!

Mi-e dor...

Da! Mi-e dor si cred ca-i si normal. Mi-e dor sa fac mii de lucruri pe care nici macar nu mi le mai pot aminti acum. Nu-i nimic...sunt doar lucruri:) Mi le voi aminti la un moment dat si le voi face inzecit, din urma, pentru prezent si in avans.

Zi de zi...

... trec pe langa acelasi semafor la care nu ma mai asteapta nimeni. As vrea sa nu mai fie acolo. Sau sa nu-l mai vad eu. Sau sa nu fi existat niciodata!
In stanga mea, in dreapta mea si in fata mea , acelasi semafor imi zambeste vulgar si-mi sopteste ca pe partea cealalta a drumului va trebui sa trec - singura.

Si trec...

Cerul e albastru

Cu siguranta sunt momente in viata pe care nu le poti uita niciodata! Imi vine greu sa aleg unul cel mai memorabil si-mi vine greu sa zic multumesc si-mi vine si mai greu sa tac si sa nu zic nimic.

Intr-adevar, cerul a fost, este si va fi mereu albastru, eu am fost, sunt si voi fi mereu aceeasi si cu siguranta a parasi nu inseamna neaparat a trada. Caci nu inseamna a trada...caci oamenii care mi-au trecut prin viata desi au luat cele mai frumoase parti ale mele cand au plecat, mi-au lasat cele mai sincere parti ale lor, iar asta nu-mi poate aduce decat incantare. Acum...

23

Fericire-i atunci cand poti lasa in urma orice si pe oricine si sa-ti continui drumul, sa nu te uiti inapoi si sa nu regreti nimic. Daca te uiti inapoi chiar si pentru o secunda inseamna ca ceea ce ai ales nu este tocmai ceea ce iti doresti.

Fericire-i atunci cand te stii sigur pe tine si indiferent de ce-ti zice lumea tu stii ca ai luat decizia cea mai buna si nici prin gand nu ti-a trecut ca ai gresit si ca mai ai timp sa te razgandesti.

Fericire-i atunci cand stii ca n-ai voie sa numeri zilele dar sa numeri zilele ce au ramas acum iti face placere - douazeci...si trei!

Daniela.

....

Zidul mai poate astepta. Inca nu-s sigura de dimensiuni...inca nu-s sigura ca trebuie sa intervina intre mine si lumile cu care m-am obisnuit sa traiesc, sa sper si sa iubesc...

Iubim repede, uitam la fel de repede, ne plictisim cat ai clipi, stim asta, dar nu facem nimic, pierdem totul, alungam totul, ne alungam pe sine si-ajungem sa ne compatimim singuri pentru ca cei din jur sunt prea ocupati cu autocompatimirea.

Mi s-a spus candva ca nu poti si nu trebuie sa-i iubesti pe toti, insa trebuie si poti sa-i respecti pe toti.
Si-am vazut in juru-mi ca e mai usor sa iubesti decat sa respecti.

Fara respect, iubirea se stinge!

Zid

Construiesc un zid. Inca nu stiu exact cat de gros si inalt va fi. Stiu doar ca va fi durabil...

Bine!

E greu sa faci un bine. Ai nevoie de multe resurse. Una dintre ele este vointa. Trebuie sa-ti doresti sa faci un bine. Mereu mi-am dorit, mereu mi-a reusit, mereu am protejat. Poate insa prea mult. Dar niciodata n-am facut rau. Nu intentionat.
Am realizat ca oamenii nu apreciaza binele ce-l poti face, ci raul pe care ti-l pot face ei, masura si cantitatea in care iti pot frange inima, dupa ce-ti afla slabiciunile. N-am urmarit niciodata ca cineva sa aprecieze daca am facut un bine, dar nici n-am urmarit sa mi se franga inima. Simplu: am vrut sa fie bine!
Am trait mereu cu gandul, placutul gand ca desi sunt o femeie slaba mai mereu, nu sunt si o femeie proasta! Mi-am impus sa nu ma trezesc niciodata din visare pentru ca visez destul de frumos dar uite ca dupa 25 de ani, m-am trezit. Si nu-s in nici una din lumile mele preferate. Da, in fiecare clipa din viata asta am fost o femeie slaba si mai mereu una proasta!
Ce ciudat este sa se rastoarne lumea cu susul in jos. A fost un detaliu pe care l-am neglijat si-un risc pe care nu mi l-am asumat.
Oare de ce?

Constatare

Am citit undeva asta:" Cine face bine ajunge la poarta templului. Cine iubeste, patrunde in sanctuar."

Le fac destul de bine pe ambele si nici macar nu stiu unde se afla templul sa stiu incotro s-o apuc...

Inapoi

Nu mai ravnesc la fericire pentru ca o am deja. Multumirea la fel. Implinirea mereu va fi alta. Linistea mi-o voi recupera treptat, in momentul in care voi invata sa ma detasez de tot ce stiu ca-mi face rau dar ma incapatanez sa raman, sa am si sa-mi doresc.

Nu suntem doi la fel pe acest pamant. Candva traiam linistita pentru ca nu aveam asteptari de la nimeni. Singurele asteptari le aveam de la mine. Stiam ca daca ma dezamagesc ma pot uri o vreme indelungata, dar la un moment dat tot ma voi ierta.
Cand s-a schimbat asta? Cand am uitat cine eram si am ales o alta cale?
Stiu ca mereu voi avea intrebari fara raspuns si raspunsuri la intrebari pe care niciodata nu mi le-am pus.

Ciudat...ma vreau inapoi!Inapoi e un cuvant cu dus si intors. Cel putin azi...

Stiu eu!

Cateodata simti nevoia sa crezi ca pentru cineva in lumea asta esti important. Dar nu, nu esti. Si stii asta de la inceput, dar te incapatanezi sa nu vezi adevarul. Sau sa nu-l accepti. Si nu-l accepti nici macar cand e evident.

Am invatat de-a lungul timpului ca mai presus de toate pentru tine esti numai tu. Inca n-am reusit sa intorc acest lucru in favoarea mea si sa fac din el, totodata, un avantaj pentru o viata sanatoasa.

Candva o sa reusesc...stiu eu!

Camp

Ma uit pe fereastra. Cat vezi cu ochii, numai camp. Poti urla cat vrei, nimeni nu te aude. Fereastra e murdara. Nu conteaza asta, pot privi oricum. Pot privi prin fereastra asta in afara si pot urla in mine pana la epuizare. E prima data cand vad in fereastra, fereastra prin care pot privi in afara, si nu in oameni fereastra prin care pot privi lumea... Nu conteaza ca e murdara...am un camp in fata ochilor si-l privesc. Mereu am stiut ca desertaciunea si goliciunea sunt cele mai greu de suportat. Ma intreb acum oare unde incepe si unde se termina campul acesta...

Gandul de azi

N-a contat in viata asta cat de mult am fost ranita si nu m-a durut intr-atat de tare precum m-a durut cand am fost dezamagita. As putea suporta orice durere, mai putin cea a dezamagirii si cea a autoamagirii. Sunt lovituri grele, sub centura ori in moalele capului.

Si greu ma ridic.

Loc...

Ce faci atunci cand nu mai e loc?

Pleci sau stai la rand. Mie nu-mi place statul la rand. Statul la rand e pentru cei ce au rabdare si se multumesc cu asteptarea. Inlaturarea este si ea o forma de eliberare, de a-ti invinge teama si frustrarile, atunci cand recurgi la ea cu motiv.

Caut si nu gasesc un raspuns pentru toate inlaturarile pe care le-am traversat si din care, surprizator am iesit cu bine.
Nu conteaza ca a ramas inauntru...

Sfat:

E foarte important sa nu ajungi sa te invinovatesti ca te-ai neglijat incercand sa-i ajuti pe cei din juru-ti. Nu te invinovati ca ai incercat sa-i salvezi pe altii cand ai fi putut sa te salvezi pe tine. Incercand si reusind deopotriva sa-i salvezi pe ei, te-ai salvat orecum pe tine. Esuand, te-ai ratat - tot pe tine. In plus, vine o vreme cand egoismul te va urmari de n-o sa-ti ajunga viata intreaga sa urli de durere...


Asadar, sa nu te invinovatesti ca ai incercat sa fii om - poate prea multi incearca asta, insa prea putini reusesc!
Am fost, si n-am fost... n-o sa va spun cat m-a durut de tare sa privesc in urma si sa-mi vad greselile...

Fara sens

Ce sens are ca ai zis sau ai facut ceva de care nimeni nu isi aminteste?
E un fel de vis din care te-ai trezit pana si tu dar din imaturitate nemarginita il crezi inca real.

E cumva fara sens...

Lipsuri

Nu cred sa fi existat moment in viata asta in care eu sa ma multumesc cu cat mi s-a dat. Ceea ce in unele momente ma face sa regret ca am fost lacoma. In momentele de cadere. In celelalte sunt mandra de mine si ma felicit.
Ma lipsesc zilele astea de felicitari si regret. Ei,mai sunt si lipsuri uneori. Am fost prea absorbita de mine ca sa ma gandesc si la asta.

...

A ajuns la concluzia ca nu oamenii pleaca din viata ei ci ea pleaca din viata lor. E precum cu hainele vechi - ii paraseste cu putin inainte sa se fi uzat.
N-a stiut si nici n-a vrut sa invate vreodata sa imparta pe cineva cu altcineva. Cand a simtit ca asta urmeaza sa se intample, a plecat. A plecat fara sa priveasca inapoi, fara sa abia remuscari. Dupa un timp se va intoarce sa spuna doar ca-i pare rau, sa spuna ca nici o clipa n-a vrut sa raneasca, sa spuna ca n-a fost rea nici cu ei, nici cu ea si ca raul nu sta decat in parerile ei, care atunci voi fi tardive.

Si asa va fi mereu...ea isi va aprinde tigara si-si va bea cafeaua pretinzand ca nimic nu s-a intamplat si doar cu gandul va privi inapoi, taind cu privirea fumul tigarii ce mereu s-a invartit in jurul ei incercand sa-i arate cat de mult a gresit.
Insa asta o va sti doar ea...

Si-am continuat ...

Cred totusi ca cea mai buna alegere pe care am facut-o vreodata a fost sa-mi asum riscuri mari si sa nu renunt la vise. Probabil ar fi fost cea mai mare infrangere de pana acum - renuntarea.
Candva imi voi aduce aminte ca am avut un singur vis pentru care am calcat peste orice, peste oricine si oricand a fost nevoie. Candva sau cineva!

Nu-i asa ca...

...ar fi prea curand sa spun ca am pierdut ceva in viata asta!? Mai mereu imi dau seama ca am avut numai de castigat, de cand m-am nascut. Asta e doar inceputul unui lung sir de victorii - sa zicem ca am inceput cu: echilibrul!

:)

In ochii mei -azi- sunt amintirile tuturor refuzurilor, dar si implinirilor pe care le-am avut de-a lungul timpului. Ceea ce ma face sa-mi doresc sa ma privesc mai des!

Planuri

Pentru mine e important sa-mi fac planuri. Daca depinde doar de mine, planurile mele vor fi planuri indeplinite. Daca nu depinde doar de mine fac eu sa depinda doar de mine si in cele din urma planurile mele vor fi planuri duse la bun sfarsit. Pentru mine e important sa-mi fac planuri. Am planuri pana la sfarsitul anului. Am planuri pentru toata viata de acum. Pentru mine e important sa-mi fac planuri - imi hranesc speranta si visele.
A fost intaiul Paste, intaiul Craciun si al doilea Paste. Impreuna. Noi si planurile mele care au devenit planurile noastre.

Cred ca pentru noi e important sa ne facem planuri. Avem planuri pana la sfarsitul anului. Avem planuri pentru toata viata de acum!

Hristos a Inviat!

Amagire

Mai mereu, cand ma trezeam din visare, uram autoamagirea. O uram atat de tare incat ma rugam sa-mi promit ca niciodata n-o sa ma mai autoamagesc. Sau ca niciodata n-o sa mai adorm. In rarele moemente de luciditate mi-am dat seama ca de fapt nu autoamagirea trebuie s-o urasc ci amagirea. M-am autoamagit pentru ca m-au amagit altii. Si tot asa am inceput sa urasc, sa urasc din tot sufletul, sa urasc tot, sa urasc minciuna si sa cred ca sunt mintita mereu, sa urasc zambetul pentru ca am crezut ca e fals si ca nimeni nu zambeste sincer, sa ma urasc pe mine pentru ca si eu am fost falsa de atatea ori, sa-mi impun sa ma schimb si sa fiu corecta, mai ales cu mine si ... fara sa-mi dau seama am adormit. Si m-am trezit azi cu o furie si-o ura pe care n-o pot descrie si incerc sa-mi dau seama ce urasc mai mult? Pe mine ca am fost slaba si mi-am incalcat toate promisiunile sau lumea intreaga din cauza ca m-am atasat de ea? Din nou, aceeasi amagirea - lumea nu s-a atasat niciodata de mine...

Cu toate astea mi-a placut mereu sa visez. Si cred ca o fac in continuare...chiar si acum.

...

In cele din urma am invatat si eu un lucru: oricate persoane mi-ar trece prin viata asta, doar el va ramane mereu. Si-l iubesc pentru asta si pentru inca o mie de lucruri frumoase pe care mi le-a adus...

Drumul meu!

Drumul catre " aducerile aminte " trece prin fata ferestrei mele...daca e un lucru bun sau rau...decide tu, te rog!
Poate ar fi trebuit sa raman ACOLO, sa traiesc o copilarie frumoasa, ca si pana acum, sa-mi duc adolescenta pana in panzele albe, sa ma framant intre cuvinte, sa dorm cu capul in palma ta, sa nu mai plec niciodata si sa ma regasesc, dimineata, in ochii tai...
Cine mai stie ce ar fi trebuit sa fac?!?
Si totusi...Drumul catre " aducerile aminte " trece prin fata ferestrei mele...

Tie,

19 Octombrie 2005

De ce...

... Ceea ce pe mine ma face sa ma simt bine - pe altii ii face sa se simta prost?

Urgent am nevoie de un raspuns! Altfel ma sufoc...

...

Lipseste ceva. Simt asta. Lipseste ceva. Nu stiu daca lipseste la modul general ceva sau daca imi lipseste mie ceva. E un loc gol undeva. Un loc gol care n-ar trebui sa fie gol. Un loc gol pe care incerc sa-l umplu. Sa nu mai fie gol si sa nu mai lipsesca ceva. Sa umplu un gol ca asta mi-ar trebui ani. Ma bucur asadar de zambetul iubitului meu din fiecare zi, de faptul ca cerul e albastru, de faptul ca uneori ploua si daca nu ploua ca e innorat, ma bucur si de intrebarile cu sau fara raspuns sau cu acelasi raspuns mereu, ma bucur , ma bucur si ca lipseste ceva si ca simt si ca e un gol care trebuie umplut. De cine?

De mine daca e...

Dor

N-am un dor anume, am un dor de tot. In primul rand de vara. Apoi de prima vara! N-am un dor de un an anume, am un dor de toti anii. Anii ce au trecut. Nu ma intreba care a fost cel mai frumos pentru ca este putin probabil ca as sti pe care sa-l aleg. sau cel mai bun. Sau cel mai prost. Indiferent de ce as raspunde, mereu s-ar schimba ceva.

Ah, si ca veni vorba de schimbari, daca as schimba ceva la mine mi-as schimba promisiunea din "mi-am promis sa nu ma schimb niciodata" in " promit sa-mi tin promisiunea de a nu ma schimba niciodata." Dar de ce sa-mi promit ceva ce n-o sa pot respecta?!

Oricum, la un moment dat, toti, am facut lucruri pe care mai devreme sau mai tarziu daca nu le-am regretat, am fi dorit macar sa le putem schimba. Pe ele. Intelesul lor. Sau rostul lor:)

Anul 3

Am intrat in al 3-lea an de blog(si-n al 10-lea de scris povestile mele). A vazut de toate blogul asta, a scris de toate si-a citit de toate: impliniri, neimpliniri, tristeti, bucurii, frustrari, noi inceputuri, sfgarsituri, dureri, fericiri, iubiri, ura, incruntare, satisfactie, motivatie, pofta de viata, sanse, nesanse, vise, cosmaruri, placeri, neplaceri, dorinte, frig, soare, ploi, toamna, culori, pareri de rau, pareri de bine, amorteala, ameteala, suferinta, povesti nemuritoare, povesti in general, ganduri, iluzii, sperante, pe mine, pe lume, pe el, pe noi, pe noi toti!

A fost un fel de lume a mea, pe care am parasit-o si n-am parasit-o. Doar ca acum nu mai visez la cum as vrea sa fie, pentru ca e deja. Din cand in cand, in semn de multumire ca mi-a suportat nebunia din fiecare zi, buna sau rea, mai trag cu ochiul si cu sufletul si scriu cateva randuri!

An nou fericit si plin de realizari tuturor!