E greu sa faci un bine. Ai nevoie de multe resurse. Una dintre ele este vointa. Trebuie sa-ti doresti sa faci un bine. Mereu mi-am dorit, mereu mi-a reusit, mereu am protejat. Poate insa prea mult. Dar niciodata n-am facut rau. Nu intentionat.
Am realizat ca oamenii nu apreciaza binele ce-l poti face, ci raul pe care ti-l pot face ei, masura si cantitatea in care iti pot frange inima, dupa ce-ti afla slabiciunile. N-am urmarit niciodata ca cineva sa aprecieze daca am facut un bine, dar nici n-am urmarit sa mi se franga inima. Simplu: am vrut sa fie bine!
Am trait mereu cu gandul, placutul gand ca desi sunt o femeie slaba mai mereu, nu sunt si o femeie proasta! Mi-am impus sa nu ma trezesc niciodata din visare pentru ca visez destul de frumos dar uite ca dupa 25 de ani, m-am trezit. Si nu-s in nici una din lumile mele preferate. Da, in fiecare clipa din viata asta am fost o femeie slaba si mai mereu una proasta!
Ce ciudat este sa se rastoarne lumea cu susul in jos. A fost un detaliu pe care l-am neglijat si-un risc pe care nu mi l-am asumat.
Oare de ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu